Blog Description Copyright @AnthonyDotNet http://ajust.ro/blog/rss Tue, 01 November 2016 13:33:34 Tue, 01 November 2016 13:33:34 Cosma Ioan http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/november/01/monitorizarea-clientilor/ Serviciul este activat automat pentru toti clienti dumneavoastra si veti primi mesaj relevante Exista situatii cand nu doriti sa fiti notificat din diferite motive (ex: nume foarte comun sau institutie a statului) Pentru a dezactiva monitorizarea unui client. 1. Deschideti meniul optiuni 2. Selectati Clienti>Modificare 3. Selectati Clientul.  4. deazactivati optiunea monitorizare. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/november/01/monitorizarea-clientilor/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/november/01/monitorizarea-clientilor/ Tue, 01 November 2016 13:33:34 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/august/30/import-dosare/ de completat http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/august/30/import-dosare/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/august/30/import-dosare/ Tue, 30 August 2016 21:20:04 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/august/30/atasare-informatii-dosare/ de completat http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/august/30/atasare-informatii-dosare/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/august/30/atasare-informatii-dosare/ Tue, 30 August 2016 21:15:50 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/june/22/notite-termen/ Ajust va permite sa adaugati la fiecare termen un comentariu pentru a avea informatiile despre cele intamplate la langa termen. Comentariile sau mentiunile astfel adaugate pot fi comunicate usor spre client. Ajust va genera un raport detaliat cu informatiile din dosar incluzand informatiile adaugate la fiecare termen. Acest raport poate fi trimis prin email clientului unde are la dispoztie toate informatiile de istoric al dosarului impreuna cu explicatiile dumneavoastra. Introducerea de notite la dosar si generarea raportului este simpla. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/june/22/notite-termen/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2016/june/22/notite-termen/ Wed, 22 June 2016 15:16:04 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/november/11/guvernanta-corporativa-in-uk-si-sua/ Caracteristicile sistemului unitar :        -Consiliul de directori(ales de acţionari)pe lângă funcţia de management are şi funcţia de control (nu există Consiliu de Supraveghere), de aici reiese o nevoie de a numi directori externi în Consiliu.        -In sistemul unitar se face o distincţie între funcţia directorilor executivi (şi manageri în paralel) şi a  directorilor neexecutivi (acestia au atribuţii de control, nu-s implicaţi în mersul zilnic al afacerii, pot avea iniţiativă în decizii)         -Funcţia de Director General şi cea de Preşedinte al companiei poate să nu fie separată, aceeaşi persoană să deţină ambele funcţii. SUA: se bazează pe legi/regulamente , există prezumţia că dacă o activitate nu e interzisă,e permisă(rule-based approach). UK:  se bazează pe principii , există un ghid reglementat, dar companiile pot alege dacă se conformează sau nu(comply or explain). Dacă nu se conformeaza trebuie sa explice motivele pentru care nu se supun investitorilor lor.   UK: abord ări privind guvernanţa corporativa SUA şi UK au suferit scandaluri financiare in ultimele decenii, dar au avut abordări diferite privind problemele de guvernanţă corporativă.        Financial services authority( FSA ) e prima reglementare din UK. Obiectiv acestei legi: –      Să promoveze pieţe eficiente, corecte şi sistematice –      Să ajute consumatorii să achiziţioneze în condiţii echitabile       Companies Act(2006) este o   lege ce conţine reglementări  de guvernare.Se aplică la toate corporaţiile din UK.Conţine şi reglementări privind structura Consiliului de directori( Directorat).   Atribuţiile directorilor (Companies Act) să promoveze o politică de succesa companiei să acţioneze în conformitate şi în limita puterilor lor să ia hotărâri pe baza unei judecăţi independente obligaţia de diligenţă şi prudenţă (reasonable care) să evite conflictele de interese să nu accepte beneficii de la terţi declararea tranzacțiilor în care exista interese contrare și abtinerea de la luarea deciziilor interzicerea sau controlul de către acționari a unor operațiuni încheiate de directori cu compania ( related party transactions ) Comitetul de Audit Există si prevederi care se refera la comitetele de Audit: comitetul auditorilor să aiba cel putin 3 membri, care să fie toţi directori neexecutivi independenţi. funcţia de a monitoriza si analiza eficienţa auditului intern al companiei ca si in USA cel puţin un membru din acest comitet trebuie sa aibă calificare de expert financiar. Separ ația funcțiilor Funcţia Preşedintelui companiei (Chairman)  şi a Directorului general (CEO)a fost separată de mulţi ani in UK, înainte de separarea funcţiilor în SUA. E necesară această separare pentru a nu se concentra puterea în mâinile unei persoane şi pentru  o  împărţire clară a responsabilităţilor În USA (mai ales inainte) Preşedintele companiei şi Directorul general sunt  aceeasi persoană(75% dintre cazuri). The Combined Code            The Combined Code (lege privind guvernanţa corporativă) se aplică la toate companiile din UK. Respectarea acestei legi e voluntara dar trebuie sa se motiveze nerespectarea.            Reglementează principiile privind:               1.directoratul                                                                            2.remunerarea directorilor                                                                            3.contabilitate şi audit                                                                            4.relaţia cu acţionarii Înca din anii 80 majoritatea companiilor din UK au separat funcţia de Preşedinte al companiei de Directorul General. Combined Code dispune expres aceasta. Directorii -Trebuie să fie independenţi şi să nu aibă afaceri sau relaţii care ar putea interfera cu judecata lor independentă.                         -Trebuie să fie identificaţi în raportul anual   Criterii pentru a ne da seama cand un director nu este independent: –      A avut contract de muncă cu compania în ultimii 5 ani –      A avut relaţii de afaceri în ultimii  3 ani cu compania –      A primit remuneraţie suplimentară cu excepţia onorariului acestuia –      A fost director mai mult de 9 ani Rolul Directoratului: să stabilească controale efective care vor duce la identificarea  riscurilor afacerii. -Combined Code face distincţie între directorii executivi( implicati în mersul zilnic al companiei) şi directori neexecutivi (decid cuantumul remuneraţiei directorilor executivi) Comitetul de remunerare (compensation comittee/remuneration comittee) -          Trebuie să fie cel puţin 3 membri, directori neexecutivi 3. Control intern şi audit -          Cel puţin un control anual, iar rezultatul este raportat acţionarilor -          Comitetul de audit:  -analizează rezultatele auditului, costurile, independenţa şi obiectivitatea                                                 auditorilor                                          -analizează relaţiile financiare dintre companii si auditori 4 . Implicarea ac ţionarilo r- (Shareholder involvement) Şi în SUA şi în UK investitorii pot influenţa consiliul, pot constitui propriile coduri de guvernanţă corporativă În UK: implicarea actionarilor în guvernarea companiei are mai mare impact( actionarii au autonomie si autoritate de a decide ce măsuri sunt necesare pentru a le proteja interesele) în SUA: reglementările sunt foarte importante                 SUA Securities and Exchange Commission (SEC) – prima autoritate ce guverna piaţa, tranzacţiile, firmele. The Security Exchange Act-1934 ; New York Stock Exchange ; National Association of Securities dealers Delaware Corporare law - lege care guverna crearea şi guvernarea corporaţiilor        - crearea unei corporaţii        - legile unei corporatii(statute, cartă)        - potenţiala răspundere a comitetului director         The model business corporation act ( MBCA ) : controlul consiliului, numarul directorilor, alegerile, concedierea directorilor, atribuţiile directorilor   Sarbanes Oxley Act(2002)-   a adus schimbări majore în USA (pentru consolidarea măsurilor de control şi restabilirea climatului) directorii executivi  îşi asumă responsabilitatea individuală pentru exactitatea şi caracterul complet al rapoartelor corporative; se impune supravegherea independentă de firme de contabilitate publice carefurnizează servicii de audit; cresc sancţiunile penale fiecare companie trebuie să facă cunoscut faptul dacă există un expert financiar în comitetul de audit, iar dacă nu există trebuie să motiveze. Legea Sarbanes Oxley conţine mai multe prevederi care vizează restabilirea încrederii în pieţele financiare. :  controale interne pentru a asigura acurateţea rapoartelor financiare şi prezentările deinformaţii;  interacţiunea dintre auditorii externi şi comitetele de audit corporative(au responsabilitatea directă în ce privesc auditorii externi=> alegerea auditorilor, controlul si primirea rapoartelor de la auditorii externi; responsabilitatea directorilor de corporaţii pentru acurateţea şi valabilitatea rapoartelor financiarecorporative; codurile de conduită pentru analiştii de valori mobiliare şi divulgarea conflictelor deinterese   New York Stock Exchange listing standards – ghid detaliat să existe o majoritate de directori independenti în companiile cotate la bursă   directorii care nu-s manageri se întâlnesc  în şedinţe executive programate fără prezenţamanagerilor se instituie în cazul companiilor cotate la bursă un comitet de numire al directorilor(directori independenţi)– identificarea potenţialilor directori şi recomandarea nominalizaţilor pentru alegerile anuale, la intalnirea acţionarilor, să recomande consiliului principii de guvernanţă corporativă aplicabile companiei, să supravegheze evaluarea  management-ului. Comitetul de remunerare        -Să evalueze performanţa Directorului General(CEO)        - Să stabilească plata Directorului General şi membrilor        executivi        -Să dezvolte politica de plată(compensation philosophy)        -Să  completeze raportul comitetului de remunerare        - Să evalueze propunerile acţionarilor privind remunerarea          New York stock exchange listing standards  prevede: –      Fiecare membru trebuie să aibă studii în domeniul financiar, cel puţin un membru trebuie să ştie contabilitate. –      Auditorii trebuie să nu lucreze simultan în mai mult de 3 companii –      Comitetul de auditori trebuie să aiba o cartă şi sunt specificate criteriile care trebuieincluse.        În  USA, comitetele de auditori sunt  formate din shadow   Cfo’s (directori financiari) -trebuie să se întâlnească anual cu auditorii externi ca să obţină şi să revizuiască raportul privind procedurile de control intern, problemele ivite de aceste proceduri, ca să revizuiască /discute  situaţia financiară a companiei . http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/november/11/guvernanta-corporativa-in-uk-si-sua/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/november/11/guvernanta-corporativa-in-uk-si-sua/ Tue, 11 November 2014 18:27:57 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/contractele-bancare-contractul-de-cont-bancar-curent/ Contractul de cont bancar curent Contul bancar curent este instrumentul financiar bancar prin care o persoană efectuează operaţiuni bancare (depozit, încasări, plati) prin intermediul unei instituţii de credit. În momentul în care o persoană deschide un cont bancar curent , se încheie un contract de cont bancar curent intre beneficiar şi instituţia de credit prin care beneficiarul se obliga să achite comisioanele stabilite de instituţia de credit, iar instituţia de credit se obliga să deschidă un cont bancar pentru beneficiar şi să efectueze operaţiunile bancare dispuse de beneficiar. Caractere juridice ale contractului Este un contract -sinalagmatic                         -cu titlu oneros                         -consensual Dreptul beneficiarului de a dispune de soldul creditor Titularul contului poate dispune în orice moment de sumele din contul curent. Cu toate acestea, o noutate în raport cu practica bancară generală este dreptul părților de a prevedea un termen de preaviz, caz în care titularul de cont va putea dispune de soldul creditor cu respectarea respectivului termen. În cazul în care un cont curent are mai mulţi titulari şi s-a convenit ca fiecare dintre aceştia are dreptul să dispună singur efectuarea de operaţiuni în cont, cotitularii sunt consideraţi creditori sau debitori în solidar pentru soldul contului. Compensarea reciprocă a soldurilor În cazul în care între instituţia de credit şi client există mai multe raporturi juridice sau mai multe conturi, chiar şi în monede diferite, soldurile active şi pasive se compensează reciproc, afară de cazul în care părţile au convenit altfel. Obligaţiile beneficiarului Beneficiarul are obligaţia de a achita costul contului deschis, cum ar fi comisionul pentru deschiderea contului, pentru administrarea contului sau pentru retragerea de numerar. Obligaţiile instituţiei de credit Instituţia de credit -trebuie să deschidă contul bancar                                -trebuie să execute împuternicirile primite de la beneficiar, în condiţiile prevăzute                                   de contractul de mandat                                -este obligată să plătească dobânda stabilită în contract pentru suma disponibilă din                                  cont [1]   Contul bancar curent indiviz În cazul în care titularul contului decedează, până la efectuarea partajului, moştenitorii sunt consideraţi titulari coindivizari ai contului, pentru efectuarea operaţiunilor în cont fiind necesar consimţământul tuturor coindivizarilor. Creditorul personal al unuia dintre comoştenitori nu poate urmări silit prin poprire soldul creditor al contului indiviz. El poate doar să ceară partajul. Comoştenitorii sunt ţinuţi divizibil faţă de instituţia de credit pentru soldul debitor al contului, dacă prin lege sau prin convenţie nu se stabileşte altfel. Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător şi în alte cazuri de indiviziune între titularii contului curent, dacă prin lege nu se prevede altfel. Încetarea contractului de cont bancar curent Contractul încetează la momentul expirării duratei contractului sau în cazul contractului încheiat pe durata nedeterminată, prin denunţare unilaterală. Contractul de cont bancar curent încheiat pe o perioadă nedeterminată poate fi denunțat unilateral de către oricare dintre părți, cu respectare unui termen de preaviz de 15 zile, cu excepția cazului în care din contract sau uzanțe rezultă un alt termen. Nerespectarea termenului de preaviz atrage răspunderea pentru prejudicial cauzat. La încetarea contractului, beneficiarul are dreptul la restituirea soldului creditor. Dreptul de a obține restituirea soldului creditor rezultat la închiderea contului bancar curent, se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii contului. [2]     [1]  A se vedea Stanciu Carpenaru, Tratat de Drept Comercial Roman, Universul Juridic, 2012, Bucuresti, p. 597-598 [2]  Legal Newflash, Nr. 17, Septembrie 2011, la adresa   https://www.kpmg.com/RO/en/.../Legal_17_RO.pdf Sursa imagine : http://www.indianmirror.com/indian-industries/2012/banking-2012.html http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/contractele-bancare-contractul-de-cont-bancar-curent/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/contractele-bancare-contractul-de-cont-bancar-curent/ Thu, 09 October 2014 12:43:17 Cosma Ioan http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/avocati-parteneri-adrese-email/ In firmele care de avocatura sau insolventa activitatea este impartita intre diferitele echipe sau avocati. In momentul cand ceva este publicat intr-un anumit dosar este important ca informatia sa ajunga la persoanele interesate (cel responsabil de dosar). In acest moment AJust permite ca notificarile pentru dosare sa fie trimise doar persoanelor care au acest dosar in lucru, astfel avocati/echipe nu sunt notificate pentru schimbari in dosarele care nu au interes, scutindui de efortul de a analiza notificarile si de a decide daca sunt relevante pentru ei sau nu. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/avocati-parteneri-adrese-email/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/avocati-parteneri-adrese-email/ Tue, 07 October 2014 00:00:00 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/01/contractul-de-furnizare/ Contractul de furnizare poate fi uşor confundat cu contractul de vânzare, dar acesta are caracteristici proprii.: -Obiectul este fie livrarea unei cantităţi de bunuri fie prestarea unor servicii. -Este un contract cu executare succesivă -Livrarea bunurilor are loc ulterior încheierii contractului - Furnizorul se poate obliga să presteze anumite servicii necesare pentru furnizarea bunurilor (de exemplu, transportul). Conform art. 1.771 dispoziţiile prezentului capitol se întregesc, în mod corespunzător, cu dispoziţiile privitoare la contractul de vânzare , în măsura în care nu este prevăzută o reglementare specială pentru contractul de furnizare. Noţiune Contractul de furnizare apare ca şi o noutate în Codul Civil, fiind reglementat la art.1766- 1771. În codul comercial erau considerate ca fapte de comerţ, “ întreprinderile de furnituri” . Prin contractul de furnitura,” întreprinzătorul în schimbul unui preţ stabilit anticipat, asigura predarea unei cantităţi de bunuri sau prestarea unor servicii la anumite termene succesive.” Contractul de furnizare nu era reglementat legal până la apariţia noului cod civil şi nu a fost folosit în comerţ, decât în mod excepţional, în cazul energiei electrice, energiei termice şi a gazelor. Caractere juridice  Contractul de furnizare este :  -contract sinalagmatic (dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi) -contract cu titlu oneros (se urmăreşte realizarea unui folos patrimonial) -contract cu executare succesivă -contract consensual (nu se cere forma scrisă a contractului decât ad probationem ) Condiţiile de validitate a contractului de furnizare Art. 1179 se aplică şi în cazul contractului de furnizare, condiţiile de validitate fiind: -capacitatea de a contracta -consimţământul părţilor -un obiect determinat şi licit -o cauză licita şi morală. Obligaţiile furnizorului 1. Furnizorul trebuie să transfere proprietatea bunurilor.  Proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar în momentul predării acestora. Beneficiarul are obligaţia să preia bunurile la termenele şi în condiţiile prevăzute în contract.   Preluarea bunurilor se face prin recepţia de către beneficiar, ocazie cu care se identifica şi se constată cantitatea şi calitatea acestora.    Când expedierea produselor este în seamă furnizorului, produsele recepţionate sunt socotite predate beneficiarului pe dată predării lor către cărăuş. 2. Furnizorul este obligat să predea bunurile beneficiarului Dacă există prevederi contractuale în ceea ce priveşte predarea bunurilor, se vor respecta condiţiile stabilite în contract. În cazul în care nu există nicio prevedere contractuală, sunt incidente dispoziţiile art. 1685-1694. 3. Furnizorul trebuie să îl garanteze pe beneficiar contra viciilor bunului. În acest caz se aplică regulile de la vânzare, conform dispoziţiilor art. 1707-1718 Obligaţiile beneficiarului 1. Beneficiarul este obligat să preia bunurile Această obligaţie trebuie îndeplinită la termenele şi în condiţiile prevăzute în contract 2.Beneficiarul este obligat să plătească preţul bunurilor sau serviciilor Preţul datorat de beneficiar este cel prevăzut în contract sau în lege. Dacă în cursul executării contractului se modifica reglementarea legală a preţului sau mecanismului de determinare a acestuia, între părţi va continua să se aplice preţul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit iniţial în contract, dacă legea nu prevede expres contrariul. Dacă legea prevede expres că preţul sau modalitatea de determinare pe care le stabileşte se va aplica şi contractelor în curs, fiecare dintre părţi poate denunţa contractul în 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile părţile vor aplica preţul stabilit prin contract. [1]   Subcontractarea Există subcontractare ori de câte ori produsul său serviciul care face obiectul contractului de furnizare este în fapt furnizat, în tot sau în parte, de către un terţ cu care furnizorul a subcontractat în acest scop. În prezent, producerea unor bunuri se axează pe specializarea şi cooperarea agenţilor economici. Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor către o terţă persoană, cu excepţia cazurilor în care contractul are un caracter strict personal sau natura contractului nu permite. Răspunderea furnizorului principal. Dreptul de regres al acestuia În cazul subcontractării, executarea contractului de furnizare rămâne sub supravegherea furnizorului şi acesta răspunde faţă de beneficiar pentru calitatea produselor şi a serviciilor furnizate de terţul subcontractant, având însă drept de regres împotriva acestuia. [2]   [1]  Stanciu Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, editia III, Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 487-490 [2]  Codul civil român Sursa imagine: http://www.solar-international.net/article/75523-Santerno-wins-155-MW-supply-contract-for-PV-project-in-California.php http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/01/contractul-de-furnizare/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/october/01/contractul-de-furnizare/ Wed, 01 October 2014 13:10:52 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/fiducia/ Obiectul transferului este: bunul imobil sau mobil, corporal sau incorporal, prezent său viitor. Fiduciarul dobândeşte posesia, folosinţa şi dispoziţia, dar dreptul său este limitat la o perioadă de maxim 33 de ani de la data încheierii contractului. Fiducia nu poate fi obiectul unei donaţii în folosul beneficiarului, în caz contrar, contractual ar fi lovit de nulitate absolută. Fiducia poate să fie stabilită prin lege sau prin contract, şi nu prin testament sau hotărâre judecătorească. În cazul în care este stabilită prin contract, acesta trebuie încheiat în forma autentică, şi intuitu personae. Părţile fiduciei Părţile contractului conform art. 776 C.civ. sunt constituitorul şi fiduciarul. Conform art 778, constituitorul poate desemna un terţ care să îi reprezinte interesele şi să îi exercite drepturile născute din contractul de fiducie. Beneficiarul poate cere înlocuirea fiduciarului dacă acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele încredinţate. După acceptarea contractului de fiducie, acesta nu mai poate fi modificat, revocat, sau denunţat decât cu acordul beneficiarului. Fiduciarii pot fi doar instituţiile de credit, companiile de investiţii şi de administrare a investiţiilor,companii de asigurări şi de reasigurări,societăţile de servicii de investiţii financiare, notarii publici şi avocaţii. Obligaţiile/Drepturile fiduciarilor - Fiduciarii au dreptul la remuneraţie. -Contractul de fiducie trebuie să cuprindă condiţiile în care fiduciarul dă socoteală constituitorului cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale. De asemenea, fiduciarul trebuie să dea socoteală, la intervale precizate în contractul de fiducie, beneficiarului şi reprezentantului constituitorului, la cererea acestora. -In relaţia cu părţile terţe, se prezuma ca fiduciarul are drepturi depline asupra patrimoniului [1] -Fiduciarul are obligaţia de a înregistra în termen de o lună contractul de fiducie la organul fiscal competent. În caz contrar, contractul va fi nul absolut. -Fiduciarul are obligaţia de a da socoteală constituitorului, în condiţiile şi termenele stabilite în contract, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin. Înregistrarea fiduciei Potrivit art. 781, fiducia trebuie să fie înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare , pentru a fi opozabila faţă de terţi. De asemenea, drepturile reale imobiliare şi garanţiile reale imobiliare se înscriu şi în Cartea Funciara. Înscrierea în CF, va avea rol nu numa de opozabilitate ci şi efect constitutiv. Deschiderea procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului nu afectează masa patrimonială fiduciară. Răspunderea fiduciarului Fiduciarul răspunde cu bunurile proprii doar pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare şi administrare, iar pentru actele de dispoziţie se aplică prevederile art. 786 C.civ. Conform art 786: (1) Bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite, în condiţiile legii, de titularii de creanţe născute în legătură cu aceste bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garanţie reală asupra bunurilor acestuia şi a cărei opozabilitate este dobândită, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmărire poate fi exercitat şi de ceilalţi creditori ai constituitorului, însă numai în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a acţiunii prin care a fost desfiinţat sau a devenit inopozabil, în orice mod, cu efect retroactiv, contractul de fiducie. (2) Titularii creanţelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială fiduciară nu pot urmări decât aceste bunuri, cu excepţia cazului în care, prin contractul de fiducie, s-a prevăzut obligaţia fiduciarului sau/şi a constituitorului de a răspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. În acest caz, va fi urmărit mai întâi activul masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, dacă este necesar, bunurile fiduciarului sau/şi ale constituitorului, în limită şi în ordinea prevăzute în contractul de fiducie. Procedura de înlocuire a fiduciarului (fiduciarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile) are caracter exclusiv judiciar, cererea putând fi introdusă de constituitor, reprezentatul acestuia sau de către beneficiar. Încetarea contractului de fiducie Contractul de fiducie poate înceta: -la împlinirea termenului -realizarea scopului urmărit prin constituirea fiduciei, când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului -renuntarea beneficiarilor la fiducie -deschiderea procedurii insolventei împotriva beneficiarului sau, producerea efectelor reorganizării persoanei juridice. [2]   sursa imagine: http://www.ideacommerce.it/2012/guide/mi-fido-di-te-trasformare-visitatori-clienti/ [1]   F. Giurgea, L. Ralea,  Changes to the Romanian Civil Code: Fiducia – the Romanian Concept of Trust , 2011, found at : http://www.lexology.com/library/detail.aspx?g=ce38bb5a-d440-4047-a079-5e87ff886228 [2]  Gabriel Boroi, C.Anghelescu, B.Nazat, Curs de drept civil. Drepturi reale principale , Hamangiu, 2013, Bucuresti, p. 163-172 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/fiducia/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/fiducia/ Fri, 19 September 2014 15:18:45 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/leziunea-contractului/ Conform art. 1204 C.civ, consimţământul parţilor trebuie să respecte următoare condiţii: să fie serios, exprimat în cunoştinţă de cauză şi să fie liber, adică neviciat. Conform art 1206 C.civ., consimţământul nu e liber exprimat când este dat din eroare, dol sau smuls prin violenţă. De asemenea, este viciat în caz de leziune. Definitie Leziunea este un prejudiciu cauzat patrimoniului unei persoane, o pagubă ce rezulta din disproporţia intre prestaţiile părţilor contractante. Conform art. 1221 C.civ, există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii. În doctrina anterioară Codului civil, au fost formulate două teorii despre leziune :una obiectivă şi una subiectivă. Conform teoriei subiective, leziunea nu reprezintă un viciu de consimţământ , ci este consecinţa unui viciu de consimţământ. Persoana care încheie un act juridic lezionar, ori este în eroare,ori este cosntransa, ori dacă nu se afla în aceste situaţii se considera că a dorit să facă o liberalitate. Leziunea poate fi invocate de orice persoană prejudiciată prin încheierea unui act lezionar. Conform noii legislaţii, leziunea este utilizată conform teoriei obiective. Această teorie defineşte leziunea, ca prejudicial material cauzat de disproporţia dintre prestaţii, indiferent de împrejurările care au cauzat disproporţia. Actul astfel încheiat este lipsit de cauză şi este lovit de nulitate relativă. Regim juridic În actualul cod civil, leziunea este reglementată la art. 1221-1224, şi este un viciu de consimţământ general, putând fi invocate atât de minori cât şi de majori. Leziunea are un regim juridic distinct pentru majorii lezaţi şi pentru minorii lezaţi. În cazul majorilor , nu este suficientă disproporţia dintre prestaţii ci aceasta trebuie să fie consecinţa unei situaţii speciale(exploatarea stării de vulnerabilitate). Condiţiile existenţei leziunii: -actul să fie bilateral, oneros,comutativ -disproportia să fie consecinţa lipsei de experienţă, a lipsei de cunoştinţă de pe urma căreia s-a profitat -diferenta dintre prestaţii să existe la momentul încheierii actului, altfel fiind impreviziune (pe parcursul executării) În cazul minorilor , nu trebuie îndeplinită condiţia profitării de pe urma lipsei de experienţă, se subînţelege că un minor este lipsit de cunoştinţe şi experienţă, şi în consecinţă este suficient să se dovedească disproporţia dintre prestaţii. Conform art. 1221 (3) Leziunea poate exista şi atunci când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor. Condiţiile pentru existenta leziunii în cazul minorilor: -minorul să aibă peste 14 ani, deoarece altfel poate cere anularea contractului, pentru incapacitate -actul juridic, să fie un act de administrare; dacă ar fi un act de dispoziţie, fără acordul părinţilor,aceste act ar fi lovit de nulitate relativă -actul să fie încheiat fără încuviinţare(parinti, autoritate tutelara) -actul să fie bilateral, oneros şi comutativ -leziunea să existe în momentul încheierii actului Sancţiunea leziunii e prevăzută de art. 1222: (1) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. (2) Cu excepţia cazului prevăzut de Art. 1221 alin. (3), acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată. Disproporţia trebuie să subziste până la data cererii de anulare. (3) În toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii. Ultimul alineat se referă la adaptarea contractului, măsura preferabilă, dar se considera că instanţa nu ar avea competenta de a trece peste voinţa părţii lezate dacă aceasta doreşte acţiunea în anulare şi nu menţinerea contractului. Adaptarea contractului se referă la menţinerea raportului contractual, la validitatea şi executarea contractului. În cazul leziunii, adaptarea se referă la echilibrarea prestaţiilor, fie prin reducerea obligaţiilor unei părţi, fie prin mărirea acestora. [1] [2] [3]   [1] A se vedea, Carmen Ungureanu, Reflectii privind leziunea, Viciu de consimtamant, in statornicirea codului civil, Revista Dreptul, nr. 10/2012, p.25-32   [2] Codul civil   [3] A se vedea, L.Rolland, Les principes d' UNIDROIT et le Code civil du Quebec: variations et mutations, Revue Juridique Themis, Quebec, 2002, http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/leziunea-contractului/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/leziunea-contractului/ Fri, 12 September 2014 14:00:20 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/09/piaţa-de-bunuri-şi-piaţa-de-servicii-în-2014/ Performanţa a 52 de pieţe a fost măsurată pe baza evaluărilor consumatorilor : încrederea în afacere, comparaţia cu alte oferte, nivelul de satisfacere şi incidenta plângerilor şi a problemelor. Unele sectoare cheie cum ar fi: telecomunicaţii, energie, şi domeniul bancar continua să înşele aşteptările consumatorilor. Pentru îmbunătăţirea acestora, se vor adopta noi reglementări în domeniul conturilor de plată şi al vânzării cu amănuntul, se va încerca creşterea transparenţei al ofertelor din domeniul energiei. Între piaţa bunurilor şi a serviciilor există o diferenţă destul de mare, prima având un procent mult mai mare de creştere. Piaţa de servicii este mult mai complexă, iar strategiile de marketing îngreunează foarte mult alegerea consumatorului a celei mai bune opţiuni pentru el. Lipsa de încredere a consumatorului este mai mare în piaţa automobilelor deoarece informarea acestuia este deficitara, iar calitatea produsului nu este în concordanţă cu aşteptările consumatorului, de cele mai multe ori. Cele mai multe probleme şi plângeri se regăsesc în domeniul telecomunicaţiilor. Aşa cum se poate observa în graficul mai sus prezentat, în topul pieţelor de bunuri europene în creştere se afla următoarele bunuri: cărţile, băuturile non-alcoolice, alimentele, ochelarii şi lentilele de contact. În topul pieţei de servicii se regăsesc:îngrijirea personală, cultura şi divertismentul, sporturile, serviciile hoteliere. În schimb, în continuă scădere se afla piaţa de îmbrăcăminte, de carne, de carburanţi şi de automobile second-hand. La fel şi în piaţă de servicii, o cădere o înregistrează serviciile de electricitate, piaţa imobiliară şi produsele de investiţii. Legislaţia europeană garantează consumatorului: -Tratament corect -Produse la standarde acceptabile -Dreptul de reziliere a contractului Legislaţia europeană este foarte importantă în prevenirea obstacolelor dezvoltării pieţei interne. Cea mai mare provocare o constituie creşterea încrederii consumatorilor în domeniul comerţului transfrontalier, inclusiv comerţul online.   sursa imagine:  http://ec.europa.eu/consumers/consumer_evidence/consumer_scoreboards/10_edition/index_en.htm http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/09/piaţa-de-bunuri-şi-piaţa-de-servicii-în-2014/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/september/09/piaţa-de-bunuri-şi-piaţa-de-servicii-în-2014/ Tue, 09 September 2014 13:32:32 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/sugestie-de-ocolire-legala-a-oug512014/ Prevederile Art.215 alin.1 din O.U.G.34 dispun: “dosarul achiziţiei publice are caracter PUBLIC, în forma în care se aflã la momentul solicitãrii accesului la informaţiile din cuprinsul acestuia Accesul persoanelor la aceste informaţii se realizează cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informaţiile de interes public şi nu poate fi restricţionat decât în măsura în care aceste informaţii sunt confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii.”   Dosarul achiziţiei publice cuprinde, conform Art. 213, fără a se limita la următoarele: a) nota privind determinarea valorii estimate; b) anunţul de intenţie şi dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este cazul; c) anunţul de participare şi dovada transmiterii acestuia spre publicare şi/sau, după caz, invitaţia de participare; c^1) erata, dacă este cazul; d) documentaţia de atribuire; e) nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire, în cazul în care procedura aplicată a fost alta decât licitaţia deschisă sau licitaţia restrânsă; f) nota justificativă privind accelerarea procedurii de atribuire, dacă este cazul; g) procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor; h) formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire; i) solicitările de clarificări, precum şi clarificările transmise/primite de autoritatea contractantă; j) raportul procedurii de atribuire; k) dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii; l) contractul de achiziţie publică/acordul-cadru, semnate; m) anunţul de atribuire şi dovada transmiterii acestuia spre publicare; n) dacă este cazul, contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, însoţite de deciziile motivate pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.   Aceste prevederi sunt limitate de Legea nr.544/2001 impunându-se restricţii asupra dreptului de proprietate intelectualã sau informaţii clasificate şi se coroboreazã cu prevederile art. 274 alin. 4 OUG nr. 34/2006 ce lipseşte de forţă juridică solicitarea vizând propunerea tehnică a celorlalţi ofertanţi la procedura de atribuire. Sumarizând, este perfect legalã solicitarea unui ofertant de a avea acces la dosarul achiziţiei publice, dupã comunicarea rezultatului procedurii, acesta având acces la documentele de calificare şi la oferta financiarã a celorlalţi ofertanţi. Astfel inainte de a depune o contestatie, orice ofertant poate sa se asigure ca este motivata studiind elementele cuprinse in Dosarul achizitiei publice. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/sugestie-de-ocolire-legala-a-oug512014/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/sugestie-de-ocolire-legala-a-oug512014/ Thu, 28 August 2014 12:36:51 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/mâncarea-modificată-genetic-consecinţe-şi-beneficii/ Mâncarea modificată este constituită din plantele şi animalele ale căror gene au fost modificate. Modificarea genetică a apărut şi s-a dezvoltat pentru a satisfice o nevoie de a combate foametea din lume, prin creşterea în mărime a produselor. Ingineria genetică a fost folosită pentru a modifica genele plantelor dar şi a animalelor. Nucleul, centrul celulei, conţine cromozomi care au informaţie genetică. Gena este un segment al cromozomului care în urma modificării va produce o serie schimbări în caracteristicile plantelor şi a animalelor. Uneori, s-au combinat gene de la diferite specii: de exemplu, o genă de la o bacterie a fost introdusă în celula porumbului pentru a-l proteja de insecte. În toată lumea, se pune problema etică dacă aceste produse sunt o binecuvântare pentru umanitate sau un blestem. De când a apărut idea de modificare genetică? Dorinţa de a creşte plante şi animale mai bune, a exista încă din cele mai vechi timpuri. Până la sfârşitul secolului 20, fermierii nu au avut tehnologia necesară pentru a modifica genele, dar au îmbunătăţit culturile. Au ales produsele cele mai mari cu cea mai mare rezistenţă la boli şi au păstrat seminţele, pentru a le planta în următoarele culturi. Abia la jumătatea secolului 19, oamenii au înţeles cum se transmit caracteristicile de la o generaţie la alta, din punct de vedere ştiinţific. Bazele geneticii moderne au fost puse de către Gregor Mendel. Acestea nu au fost de ajuns, şi a devenit foarte populară hibridizarea . Aceasta presupune crearea unui nou tip de plantă sau de animal prin combinarea a două specii diferite, de exemplu minola este rezultată din combinarea între portocală şi lămâie. [1]   Ştiinţa avansează pe zi ce trece şi tot mai multe metode mai mult sau mai puţin avantajoase apar. Întrebarea este: care este limita impusă de natură peste care nu putem trece? Avantajele produselor modificate genetic: -Fermierii pot cultiva produsele în locuri unde produsele nemodificate nu ar putea să crească -Hranirea populaţiei poate fi asigurată mai uşor prin produsele modificate genetic -Cresterea PIB-ul în ţările în dezvoltare Dezavantaje: -Nu se cunosc încă efectele asupra sănătăţii oamenilor şi a animalelor -Pot exista consecinţe asupra mediului înconjurător -Poate fi afectată biodiversitatea Dezavantajele sunt în multe cazuri interconectate cu beneficiile. Aceste tehnologii presupun un cost foarte mare pentru stat: milioane de euro sunt cheltuiţi anual de către guvern şi de către corporaţii în cercetare şi dezvoltare. Ingineria poate să fie periculoasă pentru sănătate. De exemplu, plantele modificate pot să fie rezistente la boli sau să conţină propriile lor pesticide. Un alt dezavantaj ar fi monopolul pe care l-ar institui multinaţionalele: ar creşte numărul de şomeri şi milioane de muncitori în Lumea a treia ar avea de suferit. [2]       [1]  Jerri Freedman, Genetically modified food: how biotechnology is changing what we eat, The Rosen Publishing Group, New York, 2009, p.4-8 [2] Richard Sherlock, John Morrey, Ethical Issues in Biotechnology, Oxford, 2002 Sursa imagine: http://greenwhite.org/blog/2013/01/27/rs-1-billion-had-been-spent-in-the-past-few-years-on-biotechnology-with-no-results/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/mâncarea-modificată-genetic-consecinţe-şi-beneficii/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/mâncarea-modificată-genetic-consecinţe-şi-beneficii/ Sat, 23 August 2014 10:12:05 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/brevetul-de-inventie-procedura-de-brevetare/ Brevetul de invenţie Brevetul de invenţie, este definit de Legea 344/2005 ca fiind un titlu de protecţie care poate fi obţinut pentru orice invenţie, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă, şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.  Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărc i, în condiţiile prevăzute de lege.  Sunt, de asemenea, recunoscute şi apărate drepturile decurgând din brevetul european, conform legii. Nu sunt considerate invenţii, în special: a) descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice; b) creaţiile estetice; c) planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator; d) prezentările de informaţii. Nu se acordă brevet de invenţie, pentru: a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor ori plantelor, şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală; b)  soiurile de plante şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee; c)  invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării sale, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene; d)  metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie ori prin terapie, şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal. [1]   Inventatorul este persoana care a creat invenţia, şi poate fi doar o persoană fizică. Dreptul la brevet poate aparţine şi succesorului autorului, salariatului pentru invenţiile realizate de acesta în exercitarea funcţiei sale. Procedura de brevetare 1. Cererea de brevetare,trebuie să fie redactată în limba română şi trebuie să cuprindă: a)  solicitarea acordării unui brevet; b) datele de identificare a solicitantului; c)  o descriere a invenţiei; d) una sau mai multe revendicări; În cazul soft-urilor pentru calculator revendicările trebuie să aibă următoarele particularităţi: a) noile caracteristici să poată fi realizate cu ajutorul unui program pe calculator într-un sistem care cuprinde mijloace adaptate să realizeze un procedeu echivalent b)revendicările sunt admisibile dacă procedeul poate fi realizat într-un sistem sau dacă programul este rulat într-un sistem. e) desenele la care se face referire în descriere sau revendicări. f) semnătura solicitantului şi data Orice persoană care a depus o cerere de brevet a O.S.I.M are prioritate, cu începere de la data cererii, faţă de orice alt depozit privind aceeaşi invenţie dar care are o dată ulterioară. De la data depozitului, cererea are efectele unui depozit naţional iar O.S.I.M va trebui să notifice solicitantul. 2.Cererea va fi examinată , se vor verifica îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă de către O.S.I.M, iar dacă se constată neregularităţi, acestea vor fi notificate solicitantului, acordandu-i-se un termen pentru a corecta neregularităţile. 3. După examinarea preliminară, cererea va fi publicată în B.O.P.I . Publicarea se va cere de către solicitant dar după plătirea taxei de publicare. De asemenea, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: respectarea dispoziţiilor art. 16 din Legea 64/1991, achitarea taxelor de înregistrare, cererea să nu fi fost retrasă. 4. Raportul de documentare Pentru fiecare cerere de brevet O.S.I.M publica un raport de documentare, care este pus la dispoziţia publicului. O.S.I.M purcede la examinarea de fond a cererilor în ordinea datei de depozit. 5. Hotărârea privind cererea de brevetare Pe baza raportului de examinare, O.S.I.M hotărăşte acordarea sau respingerea brevetului. Conform art. 51 orice hotărâre luată de Comisia de examinare poate să fie contestata la O.S.I.M. Hotărârea luată de O.S.I.M poate să fie contestata în termen de 3 luni de la comunicare. [2]     [1]  Legea 64/1991 [2]  A se vedea Teodor Bodoasca, Dreptul proprietatii intelectuale, ed. II, Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 247-250.   Sursa imagine: http://www.britishscienceassociation.org/national-science-engineering-week/2013-theme-invention-discovery http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/brevetul-de-inventie-procedura-de-brevetare/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/brevetul-de-inventie-procedura-de-brevetare/ Wed, 20 August 2014 13:41:20 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/dreptul-de-autor/ Autorul nu poate renunţa la aceste drepturi, dar exerciţiul acestor drepturi se poate transmite prin moştenire, pe durata nelimitată. Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată. Legea nu condiţionează protecţia juridică a operei de fixarea ei pe un support material. Cu toate acestea, exista ţări unde este obligatorie fixarea operei pe un support material. De exemplu, în SUA , în sistemul copyright, se presupune că doar astfel, autorul îşi dă consimţământul de a supune creaţia sa protecţiei juridice. Acest sistem are un mare avantaj, deoarece este imposibilă existenta unei opere fără incorporarea acesteia într-un suport material. Obiectul dreptului de autor Obiectul dreptului de autor, este alcătuit din operele de creaţie intelectuală, nu pot fi produsul activităţii persoanelor juridice, originale şi să aparţină domeniului literar artistic sau ştiinţific. De asemenea, opera trebuie să fie conforma cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.  Constituie obiect al dreptului de autor următoarele categorii: -scrierile literare şi publicistice, programele pe calculator, conferinţele, predicile -operele ştiinţifice -compozitiile muzicale -operele dramatice, cinematografice, coregrafice, fotografice, de arhitectură, de sculptură, lucrările plastice, etc. Nu intra în această categorie: -ideile, teoriile, descoperirile ştiinţifice, procedeele conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare -textele de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară -simbolurile oficiale ale statului -mijloacele de plată -stirile şi informaţiile de presă -simplele fapte şi date Drepturile morale se regăsesc în Legea 8/1996: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică; b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei - atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa; e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării. [1]   Drepturile patrimoniale sunt drepturile cu conţinut economic, evaluabile în bani. Acestea sunt intuitu personae (strâns legate de persoana autorului), sunt exclusive(opozabile erga omnes), temporare(după moartea autorului se transmit moştenitorului pe durata limitată), exerciţiul lor este inalienabil. Drepturile patrimoniale sunt: -dreptul de a utiliza opera -dreptul de a consimţi utilizarea operei de către terţi -dreptul de suită. Dreptul de suita este dreptul patrimonial oferit autorilor de a obţine o parte din creşterea valorii operei(preţul la care se vinde) ulterior primei sale vânzări. Acest drept nu este recunoscut oricăror autori, ci autorilor operelor de artă plastică, grafica sau fotografică. Dreptul de suita nu poate face obiectul unei renunţări sau înstrăinări. Acest drept se aplică tuturor actelor de revânzare care implică în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă. [2] [1] Legea nr. 8/1996 [2]   A se vedea Teodor Bodoasca, Dreptul proprietatii intelectuale, editia II, 2012,Universul Juridic, Bucuresti,p.50-60 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/dreptul-de-autor/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/dreptul-de-autor/ Mon, 18 August 2014 14:41:18 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/13/cauza-contractului/ Conform codului de la 1864(VCC) cauza era obiectivul urmărit la încheierea contractului, adică scopul părţilor. În structura cauzei mai intrau şi două elemente:scopul imediat şi mediat. În actualul cod, observăm ca nu mai exista scop imediat, care rezultă din definiţia art. 1235. [1] Intenţia de a produce efecte juridice este cea care asigură voinţei psihologice un sens juridic, transformând-o într-o voinţă juridică, într-un consimţământ. În VCC, se amintea de cauză la art. 966-968, dar fără a se oferi o definiţie sau prea multe detalii. [2] Motivul determinant poate fi fie însuşirea unei prestaţii fie calitatea unei persoane.   Conditii de validitate  In VCC, condiţiile cauzei erau realitatea  şi liceitatea. Realitatea presupune că aceasta trebuie să fie efectivă şi serioasă. Cauza trebuie sa existe, altfel nu poate avea niciun efect conform art 966 VCC. Seriozitatea presupune ca intenţia celui care se leagă să aibă relevanţă juridică, să fie exprimat în sensul de a produce efecte de drept.  Pentru actele juridice numite cauza e reală intotdeauna. În principiu, aceeaşi concluzie ar trebui să se impună şi pentru actele nenumite, deoarece şi acestea sunt săvârşite cu scopul de a produce efecte juridice. Realităţii cauzei i se opunea absenţa  şi falsitatea cauzei. Conform art. 968 VCC, cauza era nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.” Liceitatea exprima ideea că scopul actului civil trebuie să fie conform cu ordinea juridică, sancţiunea fiind nulitatea absolută a actului. Aici se făcea diferentă între acte numite şi nenumite. Cauza trebuie să fie conformă cu ordinea de drept , deci întotdeauna este licită, pentru actele numite. Pentru actele nenumite problema liceităţii poate fi absorbită de analiza cauzei concrete. Cauza trebuie să existe în mod cert la momentul încheierii actului. Absenţa cauzei va determina nulitatea absolută a operaţiunii juridice. Conform art 1236, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii : să existe, să fie licită, să fie morală. Noua reglementare nu mai reţine ca cerinţă distinctivă şi aceea de a fi reală. Lipsa cauzei include şi ipoteza în care cauza este falsă.    Art. 1.236. - (1) Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala.    (2) Cauza este ilicita când este contrara legii si ordinii publice.    (3) Cauza este imorala când este contrara bunelor moravuri.   În cazul actelor nenumite, ar putea să aibă caracter ilicit nu numai motivul determinant, ci şi prestaţia la care se obligă una dintre părţi.  Dacă obiectul actului juridic civil normelor imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri atunci şi cauza actului juridic respective este ilicită sau imorală dar pot exista situaţii în care cauza actului juridic său fie ilicită iar obiectul să fie licit.    Frauda la lege     Art. 1.237. - Cauza este ilicita si atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.   Sanctiune     Art. 1.238. - (1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu exceptia cazului în care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice.    (2) Cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este comuna ori, în caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa împrejurari, trebuia s-o cunoasca.   Proba cauzei     Cel care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei Art. 1.239. - (1) Contractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevazuta.    (2) Existenta unei cauze valabile se prezuma pâna la proba contrara. La fel ca în VCC, contractul e valabil şi când nu este expresă cauza. Legea instituie o prezumţie conform căreia orice act civil are o cauză juridică. Avem o prezumţie relativa care răstoarnă sarcina probei în dezavantajul celui care sustine absenţa cauzei. Proba cauzei mai poate învedera nu numai existenţa şi liceitatea sa dar şi chestiuni legate de natura cauzei. Având în vedere si dispoziţiile art. 1638   (prestaţia primita sau executata în temeiul unei cauze ilicite sau imorale ramâne întotdeauna supusa restituirii), se desprinde concluzia ca nu se mai poate face aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans .    Formele de exprimare a consimtământului După cum putem observa forma contractului nu prea prezintă elemente de noutate. Dacă actul juridic este definit ca o manifestare de vointă cu scopul de a produce efecte juridice, reiese ca forma este o conditie a acestuia. Indiferenţa vechiului Cod civil faţă de forma concretă a consimţământului se exprimă prin principiul consensualismului, fiind o consecintă a autonomiei de voinţă, o aplicaţie a libertăţii contractuale. [3] Prin acest principiu, se înţelege acea regulă de drept potrivit căreia simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară ci şi suficientă pentru ca actul juridic să ia naştere în mod valabil.      Art. 1.240. - (1) Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau în scris.    (2) Vointa poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor statornicite între acestea sau uzantelor, nu lasa nicio îndoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare.   Forma scrisa     Art. 1.241. - Înscrisul care constata încheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau autentic, având forta probanta prevazuta de lege.  De la principiul consensualismului există şi excepţii.   Forma ad validitatem Aceasta este acea condiţie de validitate, esenţială care constă în necesitatea îndeplinirii formalităţilor prestabilite de lege, în lipsa cărora actul juridic civil nu s-ar putea naşte în mod valabil. Forma poate să fie şi voluntară ad validitatem, prin voinţa părţilor de a ridica forma  unui contract care nu e solemn potrivit legii, la rangul de condiţie esenţială pentru încheierea actului respective. Părţile pot renunţa ulterior la această formă. Forma ad validitatem reprezintă urmatoarele caractere: e un element constitutiv al contractului, în lipsa căruia va fi lovit de nulitate absolută, presupune manifestarea expresă de voinţă şi este exclusivă.   Forma ad probationem e acea cerinţă care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil. Această forma e obligatorie şi nu facultativă, nerespectarea ei atrăgând inadmisibilitatea dovedirii actului juridic cu un alt mijloc de probă. Forma pentru opozabilitate faţă de terţi  Prin forma pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic desemnam acele formalităti care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor lor. Forma este obligatorie şi nu facultativă. Sancţiunea constă în  inopozabilitatea actului juridic, adică în posibilitatea terţului interesat de a ignora actul juridic. [4]  Sanctiune        Art. 1.242. - (1) Este lovit de nulitate absoluta contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabila.   (2) Daca partile s-au învoit ca un contract sa fie încheiat într-o anumita forma, pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost respectata.  Art. 1242(2) nu e bine formulat deoarece nu se poate considerat încheiat un contract dacă nu este respectată condiţia formei atunci când părţile au convenit ca acest contract să aibă o anumită formă, chiar dacă părţile s-au înteles asupra celorlalte condiţii. Forma devine o condiţie esenţială, chiar dacă e impusă de părţi . Art. 1242(2) se contrazice cu art. 1185 :” atunci când, în timpul negocierilor, o parte insistă să se ajungă la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se încheie contractul nu se încheie până nu se ajunge la un acord cu privire la acestea.” De aici rezultă, că nu e valabil contractul decât în momentul în care se îndeplineşte forma.    Modificarea contractului      Art. 1.243. - Daca prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru încheierea sa.   Forma ceruta pentru înscrierea în cartea funciara     Art. 1.244. - În afara altor cazuri prevazute de lege, trebuie sa fie încheiate prin înscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi înscrise în cartea funciara.      Forma contractelor electronice Art. 1.245. - Contractele care se încheie prin mijloace electronice sunt supuse conditiilor de forma prevazute de legea speciala. Un aspect care trebuie semnalat este dispoziţia articolului 1247 alineatul 3 ,  referitoare la obligaţia instanţei de a invoca, din oficiu, nulitatea absoluta. Având în vedere noua reglementare, instanţa nu mai este ţinuta de temeiul nulitaţii aratat de parte, ci instanţa va putea schimba acest temei sau va putea constata nulitatea absoluta în situaţia în care s-ar invoca nulitatea relativa prin soluţionarea unei probleme de calificare, potrivit art.84 din actualul cod de procedura civila.   [1] Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil, E. Hamangiu, Bucureşti, 2012 ,p125 [2] I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, ed. 2, Colecţia Universitaria.Sfera juridică, Cluj Napoca, 2008, p. 466-467. [3] Reghini, op.cit. p.474-482. [4] Boroi op.cit., p.125-129 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/13/cauza-contractului/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/august/13/cauza-contractului/ Wed, 13 August 2014 14:01:07 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/responsabilitate-sociala-ii/ Unul dintre motivele pentru care CSR există se datorează abuzurilor comise de către corporaţii. Majoritatea companiilor s-au folosit de puterea lor pentru a beneficia de tratament special. Se folosesc de dispoziţiile legii în favoarea lor şi în detrimentul statului. Companiile îşi externalizează serviciile în ţări favorabile din punct de vedere judiciar, de exemplu prefera statele în care reglementările privind mediul şi sănătatea sunt deficitare. Alteori stabilesc condiţii :”dacă vreţi să venim în ţara voastră trebuie să ne permiteţi să încălcăm anumite dispoziţii legale”. De multe ori tratamentul special este bazat pe corupţie, iar ţările în curs de dezvoltare sunt cele mai susceptibile de corupţie. Corporaţiile, pe de altă parte, au ajutat foarte mult dezvoltarea şi progresul umanităţii: beneficii imense există în prezent datorită dezvoltării tehnologiei, a medicinei şi a invenţiilor care ne fac viaţa mai uşoară şi mai comfortabila. Corporaţiile au avut un rol esenţial şi în ceea ce priveşte democraţia şi drepturile omului. Cu toate acestea, răul produs de către corporaţii există şi afectează atât indivizii cât şi statele. Exemple: -Fabricile Nike din Asia au fost criticate pentru condiţiile rele în care angajaţii lucrau, printre care şi copii -Nestle a fost acuzat pentru marketingul care încalcă principiile de etică şi pentru angajarea copiilor -James Hardie a eşuat în a acorda compensaţii oamenilor care au suferit de diferite afecţiuni cauzate de azbest -Ford a considerat că este mai ieftin să plătească daune pentru posibile procese în cazul maşinilor defecte decât să retragă maşinile de pe piaţă -Unocal Oil a încurajat sclavia, crimele şi violurile în timpul construcţiei unei conducte de gaz în Burma Reglementările legale existente par să ignore importanta CSR-ului şi a intereselor persoanelor interesate de business. Legea reglementează in principal interesele acţionarilor. Până recent, legiuitorii nu au reglementat responsabilitatea socială, deoarece era considerata opţională pentru companii. În ultimul deceniu, s-a propus obligarea firmelor să adopte principiile de CSR. În prezent, o mare parte dintre persoane nu au auzit de responsabilitatea socială, sau nu sunt convinse de beneficiile posibile ale acesteiacum ar fi cresterea performanţei firmei. Majoritatea o privesc ca pe o cheltuială în plus. Beneficiile responsabilităţii sociale: -Reputatia unei companii este îmbunătăţită dacă este bazată pe încredere, calitate, credibilitate, transparentă, investiţii în resursele umane, diversitate. -Accesul la finanţare este facilitat dacă compania a investit în responsabilitatea socială -Reducerea riscurilor, consolidarea relaţiei cu clienţii, construirea brand-ului -Dezvoltarea de către manageri de strategii durabile şi mai valoroase -Avantajul concurenţial în relaţia cu alte firme -Strategie de marketing eficienta [1]   [1]  Ramon Mullerat, International Corporate Social Responsibility , Kluwer Law International,2010, p.96-100 Sursa imagini : http://www.ricoh.co.uk/about-ricoh/our-principles/csr/                             http://en.wikipedia.org/wiki/Corporate_social_responsibility#mediaviewer/File:CSR_framework_-_value1.jpg http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/responsabilitate-sociala-ii/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/responsabilitate-sociala-ii/ Tue, 29 July 2014 11:58:40 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/responsabilitate-sociala-csr/ Odată cu globalizarea, au apărut şi consecinţe negative ale afacerilor(poluarea mediului, scandaluri financiare), astfel că responsabilitatea socială a devenit necesară. În zilele noastre, corporaţiile mari au devenit puteri economice şi sociale. Cele mai mari corporaţii din lume, au venituri care egalează sau chiar depăşesc Produsul intern brut(PIB) ale unor state. Puterea acestor corporaţii sta în mobilitatea şi în capacitatea lor de a transfera resursele în locaţii în care pot fi utilizate în cel mai profitabil mod şi de a alege furnizorii pe baza criteriului eficienţei.  În 1993 compania Shell a fost implicată într-un protest al oamenilor din Nigeria. Nigerienii conduşi de către scriitorul Saro Wiwa, au protestat împotriva faptului că banii rezultaţi în urma extracţiei de ulei de pe teritoriul lor au dispărut în buzunarul unui militar Nigerian, în timp ce ei au rămas fără bani dar cu un teritoriu foarte poluat. Saro Wiwa a fost arestat, iar fundaţiile care promovau drepturile omului au cerut companiei Shell să îşi folosească influenţa asupra guvernului Nigerian pentru ca Saro să nu fie executat. Shell a argumentat că este un actor economic şi nu are dreptul de a interveni în politica , astfel a rămas netru politic. Datorită globalizării şi schimbărilor intervenite în societate, unele corporaţii au devenit responsabile social. Astfel acestea s-au implicat în domenii care aparţin sferei politice , în domeniul sănătăţii(Walsh, Weber, Margolis). Firmele au fost preocupate de investiţiile care aduceau profit, dar s-a demonstrat că responsabilitatea socială contribuie la performanţa financiară. Din acest motiv, contribuie si la profitul firmei. Nu doar instituţiile guvernamentale se implica in nouă ordine mondială ci şi instituţiile private: ONG-uri, firme. Acestea alături de instituţiile publice, ajuta la rezolvarea problemele politice, pentru a stabili standardele comportamentului business global. [1] Principiile de responsabilitate socială au fost adoptate de care corporaţii pentru indeplinirea de obiective de dezvoltare durabilă. A apărut nevoia de a stabili nişte standarde internaţionale pentru a defini un “comportament corporativ dezirabil”. UE este interesată de CSR, deoarece poate duce la îndeplinirea obiectivului stabilit de Consiliul European de la Lisabona din 2000 de a deveni: “cel mai competitiv şi mai dinamic sistem economic din lume, capabil de a susţine dezvoltarea economică prin slujbe mai multe şi mai bune şi coeziune socială mai mare.”  [2]   Comisia europeană încurajează firmele să aibă o politică de CSR. De aceea obiectivele Comisiei în această privinţă sunt: -sporirea vizibilităţii responsabilităţii sociale -imbunatatirea conceptului de încredere (trust) în afacere -incurajarea firmelor de a-şi face propriile coduri de etică -premii pentru firmele care au o politică de CSR -integrarea CSR-ului în educaţie, pregătire şi cercetare -armonizarea principiilor de CSR la nivel global.   [1]  Andreas Georg Scherer, Globalization and Corporate social responsibility, Oxford University Press, 2008, p. 14-27 [2]  http://www.responsabilitatesociala.ro http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/responsabilitate-sociala-csr/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/responsabilitate-sociala-csr/ Thu, 24 July 2014 15:51:13 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/propunerea-comisiei-europene-în-privinţa-produselor-bio/ Comisia europeană a publicat noi propuneri pentru o nouă reglementare în favoarea produselor organice şi etichetarea acestora. Aceste propuneri au apărut ca o consecinţă a dezvoltării pieţei produselor organice. Deoarece numărul produselor s-a mărit de patru ori în ultimii 10 ani e necesara o modificare şi actualizare a reglementărilor. Comisia Europeană doreşte ca fermele organice să fie tot mai numeroase în UE. Această decizie ar avantaja atât consumatorii cât şi producătorii. Consumatorii vor avea mai multe garanţii ale mâncării produsa în UE iar producătorii vor avea acces la o piaţă mai mare, în afară şi în UE. Obiectivele propunerii sunt: -mentinerea încrederii consumatorilor -mentinerea încrederii producătorilor şi înlesnirea trecerii înspre produse organice a fermierilor Comisia Europeană va lua următoarele măsuri : -intarirea şi armonizarea reglementărilor -consolidarea controalelor -posibilitatea micilor fermieri de a se orienta înspre agricultura organică -modificarea legislaţiei pentru reducerea costurilor administrative ale agricultorilor şi pentru transparenta -luarea masurilor necesare pentru ca ingredientele agricole în procesarea produselor să fie exclusiv organice Propunerea va fi supusă Parlamentului European. Aceasta a luat naştere în urma unui studiu îndelungat care a început în 2012 şi a avut la baza consultarea unor experţi internaţionali în producţia organică. Publicul de asemenea a contribuit, 45000 de răspunsuri au venit mai ales de la consumatori. Aceştia sunt preocupaţi de înlăturarea falselor produse bio, care induc consumatorii în eroare. Comisia va încerca să interzică combinaţiile de produse mixte. Pentru a fi considerate bio, carnea va trebui să provină de la animale hrănite 100% cu furaje bio. Comisia Europeană a elaborat şi un plan de acţiune pentru viitorul producţiei organice în UE. Producţia europeană organică a apărut în 1994 şi se adresa unei nişe caracterizate de un număr limitat de consumatori şi producători. Dezvoltarea continuă a acestui sector este o provocare majoră, în ceea ce priveşte expansiunea sectorului fără a risca încrederea consumatorilor. Obiectivul acestui plan este de a încuraja creşterea sectorului, şi de schimba cadrul legislativ. UE cel mai mare consumator de produse bio, risca să îşi piardă poziţia pe piaţă, deoarece cererea de produse bio e tot mai mare in timp ce doar 5,4 % din suprafaţa sa este destinată producţiei bio.   Surse: http://www.agerpres.ro/externe/2014/03/24/comisia-europeana-vrea-sa-lupte-impotriva-falselor-produse-bio-17-57-52 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-312_en.htm Imagine:  http://theccfblog.org/are-the-benefits-of-organic-food-worth-the-increased-cost/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/propunerea-comisiei-europene-în-privinţa-produselor-bio/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/propunerea-comisiei-europene-în-privinţa-produselor-bio/ Mon, 21 July 2014 09:40:19 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/etica-in-afaceri/ Etica poate fi definită astfel: un set de principii şi de valori morale. O definiţie mai completă: principiile, normele şi standardele de conduită ale unui grup. Care este relaţia dintre drept şi etică în business? Majoritatea consideră că dacă se respectă toate legile, etica nu are nicio valoare. Intradevar, unele dispoziţii ale legii sunt şi reguli ale eticii, deci se suprapun. De asemenea, se consideră că un comportament în conformitate cu legea este şi un comportament etic. Dar dreptul nu acoperă toate standardele de conduită. Unele reguli de conduită sunt impuse de societate dar nu sunt reglementate de lege. Un exemplu, comportamentul care a dus la criza financiară din 2008 era legal dar nu era etic. Cu alte cuvinte, etică include dreptul , dar este un domeniu mult mai extins, se adresează şi unor situaţii care nu sunt reglementate încă. De asemenea, sunt situaţii în care o lege nu este etică. În ţările în curs dezvoltare, multe companii străine fac afaceri pentru că nu există legi(sau sunt insuficiente dispoziţiile legale) care să trateze problema poluării sau condiţiile de muncă. Aceste companii trebuie să aibă anumite standarde etice care să fie mai mari decât standardele legale ale ţării respective. De ce ne-ar putea interesa etica? Locuim într-o comunitate de oameni interconectata, iar viitorul nostru depinde de felul în care vom avea grijă să facem ceea ce este corect. Companiile îşi vor face reclamă negativă în cazul scandalurile etice, iar întreaga industrie va suferi. În anumite industrii, în SUA anumite companii s-au unit pentru a promova standardele etice. Peste 80 de companii au fost de accord să respecte următoarele obligaţii: -Sa adopte un cod scris de etică al companiei -Sa formeze angajaţii şi să îi pregătească în conformitate cu codul -Sa găsească o metodă prin care să se observe dacă legea nu e conformă cu codul etic al corporaţiei -Sa participe la Forumuri unde se discuta pe teme de etică Etica în afaceri contează foarte mult pentru societate. Business-urile sunt cele care influenţează economia unei ţări. Să fii responsabil înseamnă să fii preocupat de interesele stakeholder-ilor (părţile interesate şi cele care sunt influenţate de business). Stakeholderii sunt: acţionarii, angajaţii, furnizorii, guvernul, media, activiştii şi alţii. Aceştia au puterea să intervină în activităţile unei firme. De exemplu, angajaţii pot face grevă, clienţii nu mai cumpăra produse, activiştii pot face reclamă negativă. De aceea este important ca o firmă să ţină cont de interesele stakeholder-ilor înainte de luarea unei decizii. Firmele care nu acţionează într-un mod responsabil sunt pasibile de pierderea reputaţiei şi datorită globalizării e din ce în ce mai greu să ascunzi un comportament greşit. Un beneficiu al eticii este încrederea care are o valoare atât economică cât şi morală. Încrederea este esenţială în economie. De exemplu, un manager care promite unui client că îi va vinde un produs care se găseşte foarte greu iar apoi îl vinde altcuiva. Încrederea clienţilor, a partenerilor, a angajaţilor etc., poate fi cel mai important aspect într-un business. Robert Bosch, avea ca principiu :”Mai bine pierzi bani decât să pierzi încrederea clienţilor”. Scopul unei companii este profitul. Pentru a atinge acest scop, top managementul stabileşte anumite target-uri pentru vânzări. Normele şi regulile după care compania este condusă sunt astfel stabilite încât să fie în concordanţă cu scopurile firmei. Dar de obicei, nu se mai ţine cont de moralitate. Există prea multe presiuni: trebuie să fii eficient, să ai spirit de echipă şi să fii loial firmei, să nu încalci legea, şi să ai un comportament etic. De cele mai multe ori ultima cerinţa nu este îndeplinită. În România, în majoritatea business-urilor nu se pune accent pe etică. Fiecare firmă ar trebui să aibă un cod de etică de la care angajaţii, angajatorii să nu deroge. Pentru a educa oamenii în acest sens, vor trebui organizate cursuri, inclusiv materii obligatorii la şcolile de business, iar cei care au o poziţie cheie într-o firmă vor trebui să fie familiarizaţi cu aceste concepte. Să respecţi normele de etică este un mare avantaj atât pentru business cât şi pentru oamenii care au un interes. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/etica-in-afaceri/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/etica-in-afaceri/ Sat, 19 July 2014 16:55:15 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/vânzarea-lucrului-altuia/ Vânzarea lucrului altuia presupune un transfer de drept asupra căruia vânzătorul nu este titular. Promisiunile pentru lucrul altuia sunt valabile, promitentul angajându-se să depună toate diligenţele pentru încheierea vânzării. [1] Însă, vânzarea nu se confundă cu promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare,  de aceea nici nu ar putea fi convertită  în promisiune decât în limitele voinţei reale a părţilor. [2] Principiul solo consensu În dreptul roman, vânzătorul era obligat sa transfere proprietatea, ceea ce nu mai e valabil conform C.civ.fr., care a înlăturat acest formalism inutil: transferul de proprietate este îndeplinit prin simplul efect al contractului(există şi excepţii). [3] Vechiul Cod civil român a preluat aceasta din dreptul francez [4] cum putem observa în art. 971 [5] si art. 1295(1) [6] care consacra regula solo consensu, adică proprietatea se transmite de plin drept la momentul învoirii părţilor. Codul civil de la 2009 declară vânzarea ca fiind rezolubilă. Nu este translativă de proprietate ci subzistă obligatia vânzătorului de a transfera proprietatea cumpărătorului, cum putem observa din articolul 1.683(1) “Daca, la data incheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator.” Acest articol a fost preluat din Codul civil Italian, art.1478 [7] care la fel instituie obligaţia vânzătorului de a transmite proprietatea cumpărătorului, dacă bunul nu e în proprietatea sa. În VCC, părţile puteau amâna la un alt moment transferul proprietăţii,de exemplu vânzarea sub condiţie sau afectată de un termen. Vânzarea lucrului altuia e prin ea însăşi condiţionala, vânzătorul are un drept de proprietate condiţional şi acesta poate sa-l transmita mai departe sub aceeaşi condiţie. [8] Sancţiunea vânzării lucrului altuia VCC nu a preluat art. 1599 din C.civ.fr, de aceea au existat discuţii interminabile în doctrină. Curtea de casaţie franceză a hotărât în cauza Fargeot c. Laroche din 1842, neexistând precedent până atunci, că e o vânzarea a lucrului altuia şi se sancţioneaza cu nulitatea relativă. Deşi caracterul relative al nulităţii nu a fost declarat expres de curte, ne putem da seama de aceasta din faptul că se permitea ratificarea vânzării de către proprietar. Jurisprudenţa ulterioară s-a conformat hotărârii Curţii. [9] Exista 3 opinii: 1)Opinia lui Alexandresco: Vânzarea e nulă absolut pentru lipsa cauzei obligaţiei cumpărătorului. Lipsa cauzei îşi are de fapt, izvorul în lipsa obiectului, a prestaţiei vânzătorului care nefiind proprietar al lucrului, nu poate transmite proprietatea acestuia. [10] 2)Unii autori spun că vânzarea e anulabilă pentru eroare-viciu de consimţământ deoarece cumpărătorul nu a ştiut cine are dreptul de proprietate.Explicaţia e incompatibilă cu jurisprudenţa care e decis că necunoaşterea de către cumpărător a situaţiei vânzătorului nu-l împiedică să invoce nulitatea. În plus, vânzătorul ar putea acţiona pe motivul nulităţii dacă nu a ştiut că lucrul e al altuia, ceea ce e inadmisibil. Alte păreri au fost că se poate acţiona pentru garanţie dată în cazul evicţiunii. [11] Lipsa dreptului vânzătorului echivalează cu pierderea lucrului în întregime la data încheierii contractului, de accea putem spune că vânzarea e nulă şi în cazul vânzării lucrului altuia.Este o nulitate relativă deoarece protejează un interes particular. 3)Vânzarea e rezolubila pe temeiul art 1020 si 1021, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a transfera proprietatea lucrului din partea vânzătorului. Ca această teorie să fie valabilă trebuie să accepti faptul ca vânzarea este un act obligaţional nu un act translativ de proprietate. Vanzarea este un contract translativ de proprietate prin sine insuşi deci nu mai este vorba despre neexecutarea vreunei obligaţii. [12] Cum am menţionat şi mai sus, în Codul civ.2009 vânzarea e rezolubilă, fiind reglementat expres. Vechiul cod civil. Vanzarea nulă relativ, poate fi invocată doar de cumpărător, deoarece interesul cumpărătorului e protejat. Nu contează dacă cumpărătorul a ştiut sau nu dacă vânzătorul e proprietar:nulitatea nu e condiţionată de aceasta. Însă nulitatea poate fi acoperită de ratificarea proprietarului sau dacă vânzătorul devine pe urmă proprietar. Proprietarul nu are ca mijloc de apărare acţiunea în anulare deoarece vânzarea e încheiată între terţi şi nu-l obligă pe vânzător. În schimb acesta dispune de actiune în revendicare. [13] Codul civil. În art. 1683(2), ultima parte nu e formulată corect ( cumpărătorul nu poate dobândi proprietatea prin orice mijloc, obligaţia vânzătorului nefiind îndeplinită în acest caz. De exemplu dacă se dobândeşte proprietatea prin moştenire, cumpărătorul primeşte direct de la de cujus, nu de la vânzător iar preţul plătit nu are o cauză. Al 3 al art 1683 C.civ a fost preluat din Codul civil italian, cumpărătorul devine proprietar la momentul dobândirii bunului de către vânzător. În codul nostru în al(4) nu se specifică dacă cumpărătorul trebuie să fie de bună credinţă sau nu şi putem trage concluzia că orice cumpărător poate solicita rezoluţiune, restituirea preţului sau daune interese. Singura diferenţă care se face e în al (6), cumpărătorul de rea credinţa neavând dreptul la cheltuielile autonome sau voluptuare. În codul civ. Italian cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului doar dacă e de rea credinţă, dacă a ştiut că vânzătorul nu este proprietar.  Bun indiviz. Conform vechiului cod, vânzarea unei părţi din bun nu e o vânzare a lucrului altuia, dacă vânzătorul vinde doar partea lui. Dar dacă vinde întreg bunul, fără consimţământul celorlalţi coproprietari e parţial o vânzare a lucrului altuia deoarece a transmis mai multe drepturi decât are. Vânzarea poate fi anulată, dar pentru cota care aparţine vânzătorului e considerată valabila, dacă cumpărătorul e de bună credinţă. [14] Dar mai acceptabilă e soluţia potrivit căreia până la partaj oricare dintre coindivizarii necontractanţi poate cere constatarea inopozabilităţii vânzării în ceea ce îl priveşte, opunându-se astfel predării lucrului. După partaj, dacă bunul e atribuit coindivizarului înstrăinător, vânzarea se consolidează, iar dacă este atribuit unui alt coindivizar vânzarea este anulabilă la cererea terţului. [15] În codul civil, soluţia nu e anularea contractului, deci nu mai este drastic pentru vânzător. Cumpărătorul are mai multe modalităţi: poate cere daune interese, reducerea preţului, rezoluţiunea doar dacă nu ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut, deci trebuie să fie de bună credinţă.       [1] Pentru această opinie, a se vedea Malaurie Philippe, Laurent Agnès, Pierre-Yves Gautier, Les contrats sp é ciaux, E. Defr é nois, 2003, p.151-152. [2] Dan Chirică, Tratat de drept civil.Contracte speciale, vol I, E. C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.62-63. [3] Malaurie Philippe..., op. cit., p.192 [4] 1583 C.civ.fr. “Elle est parfaite entre les parties, et la propriété est acquise de droit à l'acheteur à l'égard du vendeur, dès qu'on est convenu de la chose et du prix, quoique la chose n'ait pas encore été livrée ni le prix payé.” [5] ART. 971 “În contractele ce au de obiect translaţia proprietăţii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtământului părţilor, şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului, chiar când nu i s-a facut traditiunea lucrului.” [6] ART. 1295 Vinderea este perfecta între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şiasupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predate si preţul încă nu se va fi numărat.  [7] “Se al momento del contratto la cosa venduta non era di proprietà del venditore, questi è obbligato a procurarne l'acquisto al compratore. Il compratore diventa proprietario nel momento in cui il venditore acquista la proprietà dal titolare di essa.” [8]  Francois Collart Dutilleul, Philippe Delebecque, Contrats civil et commerciaux, 6 é d., E. Dalloz, 2002, Paris, p.127 [9] Henri Capitant, F.Terr é , Y. Lequette, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, 10 é d, E. Dalloz, Paris, 1994, p.722-723 [10] Dan Chirică, op.cit., p.66. [11] Malaurie P., op.cit., p.152 [12] Pentru aceasta opinie a se vedea, Dan Chirică, op.cit., p.66-67. [13] Alain B é nabent, Droit civil-les contrats sp é ciaux civils et commerciaux, 6 ed, E. Montchrestien, Paris, 2004, p.24-26. [14] F.Dutilleul, op.cit., p.126-129. [15] Dan Chirică, op.cit., p.75. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/vânzarea-lucrului-altuia/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/vânzarea-lucrului-altuia/ Thu, 17 July 2014 17:28:59 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/împrumutul-de-consumaţie-restituirea/ Contractul de împrumut este reglementat în C.Civ în Cartea a V-a, Despre obligatii, Titlul IX „Diferite contracte speciale” Capitolul XIII „Contractul de împrumut” (2144-2170). Împrumutul de consumaţie(mutuum), reglementat aproape la fel ca în VCC(Vechiul Cod civil), este un contract prin care o persoană (împrumutătorul) transmite în proprietatea altei persoane(împrumutat), o câtime de bunuri fungibile şi consumptibile sau o suma de bani, cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui la scadenţă o cantitate egală de bunuri de acelaşi gen şi calitate. La fel ca împrumutul de folosinţă(comodat) e un contract real şi unilateral( chiar dacă poate fi şi cu titlu oneros, deoarece atât obligaţia de restituire cât şi obligaţia de plată a dobânzilor incumbă împrumutatului). Spre deosebire de comodat, obiectul îl formează bunuri de gen, fungibile iar împrumutatul devine direct proprietar, astfel suportă şi riscurile. [1] De regulă, este gratuit, potrivit art. 2159. Putem spune că împrumutul de consumaţie este gratuit numai prin natura sa, spre deosebire de comodat care este esenţialmente gratuit. Poate fi şi cu titlu oneros, poartă numele de împrumut cu dobândă iar conform art. 2159(2) împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros. De asemenea, este şi translativ de proprietate, împrumutatul va suporta riscurile, conform res perit domino. Se aseamănă cu locaţiunea si cu comodatul, deoarece toate au ca obiect principal transmiterea folosinţei unui lucru, dar comodatul poate fi doar cu titlu gratuit iar locaţiunea transmite doar folosinţa unui bun individual determinat, restituibil în natura sa. [3]   Obligaţia de restituire                                                                             Executarea în natură  Am putea spune că şi atunci când se cere executarea silită în natură a obligatiei se face tot o plată dar care este silită, deoarece nu se execută de bună-voie. Numai când executarea în natură a obligaţiei nu mai este posibilă se trece la executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri. [4]  Obiectul împrumutului îl constituie bunuri de gen, fungibile şi consumptibile potrivit naturii lor, ce urmează a fi utilizate de către împrumutat. În consecinţă, împrumutatul nu va restitui la scadenţă aceleaşi bunuri, ci o cantitate egală de alte lucruri de aceeaşi natură şi calitate( putem afirma că se realizează un asa „schimb „ de lucruri. Condiţia restituirii se subînţelege, nu trebuie să fie în mod special stipulată în contract. Este posibil şi ca bunurile să fie fungibile şi consumptibile dar părţile să nu le consume, şi să le restituie în individualitatea lor, dar atunci contractul ar fi împrumut de folosinţă, deoarece este de esenţa împrumutului de consumaţie ca bunurile să fie consumate de împrumutat. [5] În caz de neexecutare, conform dreptului comun, creditorul are 3 variante: să ceară executarea silită în natură, să achiziţioneze cantitatea de bunuri pe contul debitorului urmând a recupera preţul prin executarea silită asupra bunurilor debitorului, să accepte executarea prin echivalent, adică plata de despăgubiri. [6] Potrivit art. 2158, principala obligaţie a împrumutatului e de a restitui lucrurile de acelaşi gen, la data scadenţei. Nu contează că între momentul încheierii contractului şi cel al plăţii, valoarea bunurilor a crescut sau s-a diminuat, deoarece conform art 2164 (1) “În lipsa unei stipulatii contrare, împrumutatul este tinut sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora.” Atunci când obiectul este o sumă de bani, împrumutatul va înapoia doar suma nominal primită, oricare ar fi variaţia acesteia, dacă nu s-a convenit altfel. [(2164 (2)] [7] Contractul nu obligă împrumutatul să restituie suma din contract la valoarea sa reală în momentul restituirii, iar contractul are fortă obligatorie între părţi. În caz de nerestituire a lucrului împrumutat, împrumutătorul sau suc­ce­sorii lui în drepturi au la dispoziţie o acţiune personală , prescriptibilă în ter­menul general, prin care cere restituirea acestuia.   Executarea prin echivalent  Noţiunea de răspundere contractuală se confundă cu cea de executare prin echivalent, chiar dacă adesea se utilizează termenul de răspundere pentru toate formele de remedii care presupun o neexecutare din partea debitorului. [8] Dacă restituirea nu este posibilă în natură, împrumutatul va plăti valoarea lor de la data şi locul unde restituirea trebuia făcută conform art. 2164 (3). Reglementarea este derogatorie de la regulile generale ale raspunderii civile contractuale, putând avantaja/dezavantaja pe una dintre părţi. De exemplu, dacă preţul lucrurilor de gen împrumutate a crescut, plata valorii lor după momentul termenului stipulat sau al încheierii contractului nu asigură împrumutătorului posibilitatea procurării altor lucruri asemănătoare(cantitativ şi calitativ) cu cele împrumutate. Textul ar trebui interpretat restrictiv, numai în cazul executării obligaţiei de restituire(prin echivalent) la scadenţa stabilită în contract sau de instanţă.   Daune interese Restituirea în natură sau prin echivalent poate fi dublată de o cerere în despăgubiri- daune interese, în măsura în care creditorului obligatiei contractuale neexecutate i-a fost cauzat un prejudiciu. Odată cu obligarea împrumutatului la restituirea lucrului, împrumutătorul are dreptul şi la plata de daune interese pentru întarziere (dobânzi moratorii), începând de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Evaluarea daunelor interese se va face, potrivit regulilor generale, numai de la data cererii prin judecată a împrumutului. [9]   Restituirea extracontractuală(anormală)   Nulitatea  Nulitatea are ca efect restabilirea situaţiei anterioare fie prin „repararea”, fie prin desfiinţarea actului invalid. Regimul de desfiinţare este bazat pe anumite principii, pe care le regăsim în art. 1254 C.civ, în timp ce vechiul cod nu le reglementa: principiul desfiinţării retroactive a contractului, regula desfiinţării subsecvente a oricărei operaţiuni juridice întemeiate pe un act nul şi principiul restabilirii situaţiei anterioare încheierii actului civil nul. De regulă, desfiinţarea are loc  retroactiv(ex tunc), deoarece cauza de nulitate se găseşte în trecut, contemporană cu naşterea contractului şi pentru viitor(en nunc). [10] Deşi regula este retroactivitatea efectelor nulităţii, există şi suficiente excepţii. Astfel, în cazul contractelor cu executare succesivă sau continuă, se considera înainte de intrarea în vigoare a NCC, că nulitatea produce efecte doar ex nunc, dar conform NCC s-ar părea că şi în cazul acestora se produc efecte ex tunc. Conform unei opinii, aceste contracte produc efecte doar pentru viitor deoarece retroactivitatea ar fi inutilă juridic, deoarece repunerea in situaţia anterioară este fie imposibilă material, fie prea dură patrimonial. Excepţia ex nunc , trebuie acceptată şi în condiţiile art. 1254(3)NCC [11] , deoarece acest text este aplicabil doar dacă condiţiile concrete permit o asemenea soluţie, care însă de regulă e exclusă la contractele cu executare succesivă/continuă.  În cazul împrumutului de consumaţie, nu se pune problema repunerii in statu quo ante ,fiind imposibil, se datorează restituirea bunurilor de aceeaşi natură şi calitate. Regula e restituirea în natură, iar dacă nu e posibil prin echivalent. Restituirile sunt reciproce doar pentru contractele sinalagmatice, dar în acest caz doar împrumutatul va fi ţinut la restituire. [13]   Rezilierea Rezilierea este o specie de rezoluţiune, care se aplică contractelor cu executare succesivă sau continuă. Aceasta este o soluţie de ultim resort , la care se apelează numai dacă nu dă rezultate remediul termenului suplimentar de executare. Incă de sub imperiul vechiului cod s-a pus problema extinderii dreptului de a cere rezoluţiunea şi la contractele unilaterale cu titlu oneros.Părerile sunt împărţite,unii autori spun că este vorba de o decădere a debitorului din beneficiul termenului suspensiv de executare, în ipotezele în care acesta nu îşi execută o serie de obligaţii al căror temei de fapt este extracontractual, iar contractul nu încetează, ci îsi produce în continuare efectele generând o obligaţie de restituire a unor bunuri. [14] Nici Codul civil nu lămureşte această problemă, iar conform unora nicio dispoziţie nu ne îndreptăţeşte să credem că legiuitorul a dorit să extindă sfera de aplicare şi la aceste contracte. Chiar dacă contractele unilaterale sunt excluse de la reziliere, există excepţii, jurisprudenţa franceză şi mai nou şi cea română, afirmă că în caz de neexecutare a obligaţiilor de către împrumutat, una dintre sancţiuni e rezilierea contractului. Soluţia e originală şi derogă de la regula excluderii contractelor unilaterale de la reziliere. [15]   Restituirea contractuală(normală)   Încetarea contractului  Împrumutul încetează prin îndeplinirea obligaţiei principale a împrumutatului: restituirea lucrului la termenul stabilit în contract(scadenţă). Deoarece termenul împrumutului este stabilit în favoarea împrumutatului, plata efectuată înainte de termen este valabilă. În cazul în care termenul a fost stipulat în favoarea ambelor părti, plata se poate face înainte de termen dar numai cu consimţământul împrumutătorului. Acesta mai poate înceta şi în condiţiile de drept comun prin reziliere sau prin alte moduri de stingere( remitere de datorie, confunziunea, darea în plată).     Împrumutul cu dobândă Acest tip de contract, este oneros, în care împrumutatul pe lângă obligatia de a restitui bunul mai datorează şi o remuneraţie  (dobândă). Dobânda este o sumă de bani sau „alte lucruri de gen”, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului. Aceasta poate fi dobândă remuneratorie(preţul folosinţei capitalului) sau penalizatoare(despăgubiri pentru întârziere la executarea obligaţiilor). Suma de bani împrumutată este purtătoare de dobândă din ziua în care a fost remisă împrumutatului iar plata anticipată nu se poate efectua decât pe cel mult 6 luni. [16] Părţile pot stabili rata dobânzii remuneratorie sau penalizatoare iar în cazul în care împrumutul este oneros dar părţile nu au convenit cu privire la cuantumul dobânzii se va plăti dobânda legală aferentă.   Termenul de restituire Împrumutătorul nu poate cere restituirea înainte de termen, spre deosebire de comodant care poate cere restituirea atunci când şi el are o nevoie urgentă şi neprevăzută de bun, când comodatarul decedează sau când acesta nu-şi îndeplineşte obligaţiile.( art. 2156 C.Civ) În cazul împrumutului de consumaţie termenul se prezumă a fi stipulat în favoarea ambelor părţi, iar dacă împrumutul e cu titlu gratuit, numai în favoarea împrumutatului, conform art. 2161 [17] . Dacă părţile nu au stabilit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanţă, ţinând cont de scopul împrumutului, de natura obligaţiei şi a bunurilor împrumutate, de situaţia părţilor şi de orice altă împrejurare relevantă, conform art. 2162(1). Dacă s-a stipulat că împrumutatul va plăti numai când va avea resursele necesare, instanţa dacă a constatat că deţine resursele, sau că ar fi putut să obţină între timp, nu va acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni. Cererea pentru stabilirea termenului de restituire se soluţionează potrivit procedurii prevăzute pentru ordonanţa preşedinţială, iar cererea e supusă termenului de prescripţie care curge de la data încheierii contractului. [18] După expirarea termenului de prescripţie obligaţia devine naturală, adica nu i se mai poate cere executarea prin fortă de constrângere a statului, dar când e executată voluntar nu se poate cere nici repetiţiunea. Conform art. 2165 c.civ, dispoziţiile art. 2157 se aplică şi în cazul acestui contract. : (1) În ceea ce priveşte obligaţia de restituire,  contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu , în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.(2) Dacă nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai în cazul în care nu se prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul ori întrebuinţarea prevăzută are un caracter permanent.     [1] Francisc Deak, Tratat de drept civil.Contracte speciale, vol III, ed. IV, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2007, p.27-28 [3] G.Boroi, Institutii de drept civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 505-506 [4] Stătescu, Bârsan, Drept civil.Teoria generală a obligatiilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.319-320 [5] Boroi, op.cit., p. 507 [6] Stătescu, Bârsan, op.cit., p. 321 [7] Boroi, op.cit., p. 507 [8] Liviu Pop, Ionut Popa, Stelian Vidu, Tratat elementar de drept civil.Obligaţiile, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2012, p. 303. [9] F. Deak, op.cit., p. 39-40. [10] Paul Vasilescu, Drept civil. Obligaţii, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p.439-441 [11] 1254 (3) În cazul în care contractul este desfiintat, fiecare parte trebuie sa restituie celeilalte, în natura sau prin echivalent, prestatiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639-1.647, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. [13] Paul Vasilescu, op.cit, p.439-445 [14] Liviu Pop, Ionut Popa, Stelian Vidu, Tratat elementar de drept civil.Obligaţiile, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2012, p.285 [15] Collart-Dutilleul, Delebecque, Contrats civils et commerciaux, editia 6, Dalloz, Paris, 2002, p. 783-784. [16] Boroi, op.cit., p. 509-511. [17] Art. 2.161. - Termenul de restituire se prezuma a fi stipulat în favoarea ambelor parti, iar daca împrumutul este cu titlu gratuit, numai în favoarea împrumutatului. [18] Boroi,op.cit., p.507-508 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/împrumutul-de-consumaţie-restituirea/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/împrumutul-de-consumaţie-restituirea/ Thu, 10 July 2014 15:22:58 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/obiectul-contractului/ Unii autori chiar considerau că obiectul contractului este o noţiune inutilă şi că de fapt, contractul nu are decât efecte aşadar obiectul este al obligaţiei care face parte din conţinutul contractului. [1] Alţi autori spun că obiectul actului juridic are o semnificaţie juridică dublă: prestaţiile la care se obligă fiecare parte a actului juridic, a doua semnificaţie fiind:obiectul derivat al obligaţiei, adică obiectul prestaţiei obligaţiei de a da. În această opinie, obiectul contractului e necesar :“o operaţiune juridică ar fi un nonsens fără obiect” [2] . Astfel  vânzarea cumpărarea dă naştere la două obligaţii reciproce: obligaţia vânzătorului are ca obiect lucrul vândut  iar obligaţia cumpărătorului are ca obiect preţul.  În lipsa acestor elemente contractul nu poate fi considerat încheiat. [3] La origini, vânzarea avea ca obiect doar bunuri corporale, de aceea a exista multă vreme o confuzie între obiectul vânzării(dreptul de proprietate) şi însuşi lucrul asupra căruia acesta poartă acest drept. Însă ceea ce asigura vânzătorul cumpărătorului era transferul unui drept real asupra unui lucru şi nu lucrul în sine. Orice drept asupra unui bun care este susceptibil de apropriere poate forma obiect al vânzării. Şi alte drepturi pot face parte din obiectul vânzării cum ar fi:uzufructul, servitutea, superficia, drepturi de creanţă. [4] Codul Civil preia reglementarea din Codul civil Quebec(CCQ)  şi defineşte obiectul contractului în art. 1225 iar CCQ la art 1412 prevede: „“obiectul contractului este operaţiunea juridică avută în vedere de părţi la momentul încheierii sale, aşa cum rezultă din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor pe care contractul le naşte”.  Observăm că art 1225 este copiat cu mici intervenţii ale legiuitorului român, neutile, deoarece încearcă să explice noţiunea “operaţiune juridică” care nu prezintă  greutate în întelegere şi apelează la exemplificări precum “vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi alte asemenea”. O omisiune a legiuitorului român e faptul că nu a precizat că operaţiunea juridică trebuie să aibă loc la momentul încheierii ei, astfel nu se ştie  ce au părţile în vedere la data încheierii contractului. C.Civ. distinge între obiectul contractului şi obiectul obligaţie la art. 1225(1)şi la art 1226(2). Cerinţele valabilităţii obiectului Cerinţele de valabilitate ale obiectului sunt: să fie determinat sau determinabil, să fie licit, să existe şi să fie posibil. Există însă si cerinţe speciale în cazul anumitor acte juridice civile, de exemplu obiectul să fie un fapt personal al celui ce se obligă, să existe autorizaţia administrativă sau judiciară prevăzută de lege, pentru actele juridice de înstrăinare lucrul să fie în circuitul civil. [5]   Obiectul să fie determinat sau determinabil Conform VCC, art. 964 prevedea că obligaţia trebuia să aibă ca obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa. Cantitatea putea fi necertă dacă era posibilă determinarea sa. Bunurile certe se determină prin indicarea datelor de identificare a acestora iar bunurile de gen prin stabilirea speciei şi a cantităţii. Bunurile de gen vândute în bloc, aveau acelaşi regim juridic cu cel al bunurilor individual determinate.  Sancţiunea nedeterminării lucrului era nulitatea vânzării pentru lipsa unui element de validitate. [6] Dar în C.Civ este prevăzut doar ca obiectul să fie “determinat”, iar atunci ne punem întrebarea dacă poate fi şi determinabil astfel cum susţin unii autori sau e lovit de nulitatea absolută. De asemenea legiuitorul explică ce înseamnă obiect licit la alin. 3 al art. 1225 [7] dar nu se spune ce înseamnă determinat. Obiectul să existe Art 1311 prevedea că “dacă în momentul vânzării, lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulă. Dacă era pierit numai în parte, cumpăratorul are alegere între a se lăsa de contract, sau a pretinde reducerea preţului.” Cu toate acestea, si lucrurile viitoare puteau fi obiect al vânzării cum prevede art. 965(1) VCC. Obiectul trebuia să existe în realitate, altfel aveam nulitate absolută, deoarece ar fi lipsită de obiect vânzarea astfel. Bunul dacă a devenit inutilizabil conform destinaţiei sale până la data vânzării este considerat a fi pierit total ca şi cum ar fi dispărut cu totul fizic. Dacă bunul dispărea după încheierea vânzării, dar înainte de predare contractul este valabil, şi se pune doar problema suportării riscurilor pieirii fortuite a lucrului vândut. Vânzarea poate fi si cu caracter aleatoriu dacă părţile îşi asumă posibilitatea ca bunul să nu existe la momentul încheierii contractului, fiind o vânzare valabilă. Lucrurile viitoare puteau forma obiect al vânzării, fiind vorba de o vânzare condiţională care producea efecte doar la data la care bunul lua fiinţă sau intra în patrimonial vânzătorului. [8] În C.Civ, conform art. 1659 [9] dacă bunul nu mai există la momentul încheierii contractului, acesta nu mai e valabil iar dacă a pierit doar în parte cumpărătorul care nu cunoştea acest fapt poate cere anularea vânzării sau reducerea corespunzătoare a preţului. Dacă bunul piere ulterior, contractul e valabil. Bunul viitor poate forma obiect valabil al unui act juridic civil cu excepţia succesiunilor viitoare. Cerinţa e îndeplinită şi dacă se încheie un contract privind un bun aparţinând unui terţ conform art 1230 [10] C.civ. [11]   Obiectul să fie posibil C.Civ prevede la art. 1227 [12] imposibilitatea iniţială a obiectului obligaţiei. Soluţia este inspirată de Principiile Unidroit aplicabile contractelor comerciale internaţionale, care afirmă că “simplul fapt că la momentul încheierii contractului executarea obligaţiei asumate era imposibilă nu afectează validitatea contractului” Însă nu trebuie trasă concluzia că actul juridic ar fi valabil chiar dacă ar avea un obiect imposibil pentru oricine. Această imposibilitate ar echivala cu lipsa obiectului, ceea ce oricum ar duce la nulitatea absolută. Cu alte cuvinte, doar dacă imposibilitatea e relativă, adică doar pentru debitor, nu şi o altă persoana, atunci actul juridic e valabil. Imposibilitatea poate să fie de ordin material dar şi de ordin juridic. [13] Cu toate acestea, textul C.Civ nu este foarte clar, ar trebui să fie mai explicit şi să reiasă clar care „imposibilitate iniţială a prestaţiei” poate fi indiferentă contractului.   Obiectul să fie în circuitul civil Art. 1310 VCC consacra principiul liberei circulaţii a bunurilor: „toate lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute, afară numai dacă o lege a oprit aceasta. Prohibiţia poate fi absolută şi vizează bunurile care prin natura lor sau printr-o declaraţie a legii sunt de uz sau interes public si care sunt inalienabile sau relative adică bunurile care nu-s inalienabile dar pot fi vândute sau cumpărate numai în anumite conditii. [14] Există şi lucruri care nu pot fi vândute dar pot fi donate (exemplu: elementele şi produsele corpului uman). Sunt lucruri în afara comerţului prin natura lor( aer, lumină), lucruri declarate de lege ca inalienabile (bunurile proprietate publică) sau cazuri de inalinabilitate temporară stabilită prin lege( bunurile preluate abuziv) şi bunuri a căror circulatie e doar restricţionată( substanţe stupefiante, arme şi munitii, etc). [15] Această cerinţă este prevăzută în C.Civ art. 1229 [16] . Prin bunuri aflate în circuitul civil întelegem acele bunuri care pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice, indiferent că ar fi vorba despre bunuri care pot circula neîngrădit sau despre bunuri care pot circula în condiţii restrictive. Sancţiunea nerespectării acestor interdicţii atrage nulitatea absolută.   Obiectul să fie o faptă personală a celui ce se obligă Doctrina spune că cerinţa e necesară dacă obiectul constă într-o faptă şi decurge din principiul potrivit căruia oricine poate fi obligat doar prin voinţa sa. De exemplu, o parte poate promite doar fapta sa, nu a altuia. Dar este valabilă convenţia în care se promite fapta altuia , dacă o parte se obligă să depună toata diligenţa pentru a convinge un terţ să încheie ori să ratifice un act juridic.   Existenţa autorizaţiei administrative sau judiciare ori a altei cerinţe prevăzute de lege   Art. 207 prevede că în cazul activităţilor care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfăşura asemenea activităţi se naşte numai din momentul obţinerii autorizaţiei respective. În cazul actelor juridice care au ca obiect anumite bunuri, actul juridic nu poate fi încheiat dacă nu se obţine autorizaţia administrativă prevăzută de lege. [17]   Raportul dintre obiectul contractului şi leziune   C.Civ califică leziunea ca viciu de consimţământ dar exista şi opinii potrivit cărora leziunea e:”o cauza  distinctă de desfiinţare a contractului, care se bazează pe încălcarea regulii echivalenţei contraprestaţiilor, care trebuie să caracterizeze un contract comutativ, sinalagmatic si oneros. [18] Astfel lipsa de echivalenţă între prestaţii ar trebui privită ca un viciu al contractului, existenţa echilibrului fiind atunci o condiţie a obiectului contractului.   În ultimele alineate C.Civ ne dă şi explicaţii privitoare la calitatea obiectului, care trebuie să fie rezonabilă sau cel puţin de nivel mediu. Conform art.1232, dacă preţul este determinat de un terţ, acesta trebuie să acţioneze în mod corect, diligent şi echidistant. Dacă tertul nu doreşte să acţioneze în acest sens, instanţa, la cererea părţii interesate, poate stabili preţul sau elementul nedeterminat de către părţi. În mod normal, instanţa n-ar trebui să se substituie părţilor şi să aibă această competenţa. La art. 1233 avem o prezumţie în folosul profesioniştilor, în cazul în care nu este stabilit preţul şi nici nu este determinat. Se prezumă că părţile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit în domeniul respectiv. Conform art 1234, dacă potrivit contractului preţul se determină prin raportare la un factor de referinţă iar factorul nu mai există, el se înlocuieşte cu factorul de referinţă cel mai apropiat.   [1] Fr. Terré, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les obligations , E. Dalloz, 7 ed, 1999, p. 280 [2] P. Vasilescu, Actul juridic în Introducere în dreptul civil , ed 2, Colecţia universitaria. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2008, p. 458, autori I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu [3] Francis Deak, Tratat de drept civil.Contracte speciale,vol I, E. Universul juridic, Bucureşti, 2006, p. 59 [4] Dan Chirică, Tratat de drept civil.Contracte speciale, vol I, E. C.H.Beck, Bucureşti, 2008,p.50 [5] Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil, E. Hamangiu, Bucureşti, 2012 ,p.116 [6] Dan Chirică,op.cit., p.52-53. [7] Boroi, op.cit, p.118. [8] contractul este valabil chiar dacă, la momentul încheierii sale, una dintre părţi se află în imposibilitatea de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel [9] Boroi,op.cit., p.119. [10] Deak, op.cit., p.59-60. [11] Dan Chirică, op.cit., p. 56-60. [12] “Numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale” [13] Boroi, op.cit., p. 119-120. [14] P. Vasilescu, op. cit., p. 465 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/obiectul-contractului/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/obiectul-contractului/ Tue, 08 July 2014 17:11:35 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/04/discriminarea-femeilor-la-locul-de-munca/ Acum acestea lucrează şi în domenii care înainte erau exploatate doar de către bărbaţi. Cu toate acestea, discriminarea femeilor a fost diminuată semnificativ dar nu eliminată. Statisticile ne spun că femeile câştigau cu 32% mai puţin decât bărbaţii deşi aveau acelaşi post în 1985, iar în 1999 cu 23% câştigau mai puţin decât bărbaţii. În 2000 femeile aveau doar un procent de 11,7% în poziţii de conducere în companiile de top din USA, iar 90% dintre aceste companii nu aveau nicio femeie angajată ca director. Se preconizează că până în 2020, numarul de femei angajate sa fie mai mare decat cel al barbatilor, dar cu toate acestea bărbaţii vor deţine un procent de 75% în poziţiile de conducere.  Majoritatea persoanelor cred că odată cu aceste reglementări anti-discriminare, femeile au dobândit un statut egal cu cel al bărbaţilor la locul de muncă. Cu toate acestea deşi în ultimii 35 de ani lucrurile s-au schimbat foarte mult, discriminarea femeilor la locul de muncă încă n-a dispărut. De exemplu, în topul firmelor de avocatură din New York, doar o firmă avea ca lider o femeie iar în restul de 99 de firme, bărbaţii erau lideri, în anul 2001. Practicile discriminatorii de la locul de muncă afectează mai ales femeile în vârstă, de culoare,însărcinate sau cu copii. Există anumite stereotipuri în ceea ce privesc femeile la locul de muncă : sunt mai puţin implicate decât bărbaţii, nu sunt suficient de dure ca să reuşească in lumea business, nu sunt în stare să lucreze prea mult, nu pot lua decizii, nu sunt agresive, sunt prea emotive. De ce mai persista aceste stereotipuri în zilele noastre? “ În mintea multor manageri femeile nu sunt făcute pentru lumea afacerilor.” Până când aceste stereotipuri nu vor dispărea nici discriminarea nu va fi eliminată. Femeile sunt dezavantajate la locul de muncă mai ales dacă sunt însărcinate. Cele care anunţa că sunt însărcinate, de obicei nu sunt încurajate să lucreze în acelaşi loc. Nu de puţine ori, la interviurile pentru ocuparea unui loc de muncă, femeile sunt întrebate dacă sunt căsătorite sau intenţionează să se căsătorească în curând. Nu este un lucru neobişnuit, ca atunci când se întoarce din concediu de maternitate jobul pe care îl avea să nu mai existe, sau să fie schimbat. De asemenea, unele femei sunt şi victime ale hartuirii sexuale la locul de muncă. [1]  Există multe reglementări legale al căror scop e eliminarea acestei discriminări pe criterii de sex. În România, găsim astfel de dispoziţii în Codul Muncii, art. 5 care dispune principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Orice discriminare, inclusiv- pe criterii de sex, este interzisă. Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii. Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte, conform art. 128 din Codul Muncii.Ca măsura de protecţie împotriva practicilor discriminatorii, femeia nu poate fi concediată pe durata în care este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere, sau pe durata concediului de maternitate.   [1]  Raymond Gregory , Women and workplace discrimination ,Rutgers University Press, 2003, p.1-24 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/04/discriminarea-femeilor-la-locul-de-munca/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/04/discriminarea-femeilor-la-locul-de-munca/ Fri, 04 July 2014 16:33:13 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/01/cybercrime-fraud/ VI. Frauda informatică Constituie infracţiunea de fraudă informatică introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane şi se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (art.249 C.pen) Autorul poate fi orice persoană responsabilă penal. De obicei, această infracţiune este comisă de cei care au cunoştinţe în domeniul calculatoarelor sau care au acces la date şi sisteme informatice. Frauda informatică poate fi uşor confundată cu înşelăciunea. Există mai multe forme cunoscute de frauda: Bait and Switch (Momeşte şi schimba) Făptuitorul ademeneşte posibilii cumpărători prin publicitate pe internet; se prezintă posibilitatea de a cumpăra un produs la preţ foarte mic, iar în momentul în care se face comanda, cumpărătorului i se comunica faptul că nu exista în stoc produsul şi i se oferă posibilitatea de a cumpăra alt produs care este contrafăcut. Confidence tricks Grupul ţintă este indus în eroare cu privire la posibilitatea de a câştiga sume de bani mari fără mari eforturi. Pentru a câştiga încrederea cumpărătorului se foloseşte şi un complice, care va acţiona psihologic asupra clientului, inducându-i senzaţia că totul este real şi profitabil. Ţinta va fi convinsă că va câştiga suma de bani dacă va participa la înşelarea unei alte persoane , care este chiar complicele şi care este în legătură cu infractorul. Scrisorile nigeriene Victimele sunt oameni bogaţi din Europa, Asia sau America de Nord, şi sunt contactate după şablonul „...oficial cu rang înalt din Nigeria, intenţionez să expatriez importante fonduri şi vă solicit ajutorul de a folosi conturile dvs. pentru transferul bancar, în schimbul unui comision de 10-20% din suma transferată...”. Afacerea promite câştiguri foarte mari. Înşelăciunile de acest gen provin din Nigeria şi sunt făcute în aşa fel, încât să pară că adresele de email, numerele de telefon sunt ale unor centre de afaceri sau firme. Unii sunt chiar invitaţi în Nigeria, iar în 2004 au fost arestate 52 de persoane la Amsterdam, care au comis infracţiuni de acest gen. Fake Escrow (Depozitele false) Autorul după ce câştigă o licitaţie de produse pe eBay, cere victimei să utilizeze un site “sigur” care să “depoziteze” bunurile o perioadă. Site-ul este controlat de făptuitor iar când bunurile sunt primite în “gaj”, site-ul este dezactivat. Frauda salam Autorul accesează aplicaţia de gestionare a conturilor clienţilor şi modifica anumite linii din program, astfel încât va produce o rotunjire în minus a sumelor rezultate din calculele bancare, diferenţele fiind transferate într-un anumit cont. Prizonierul spaniol Autorul contactează victima prin email şi îi spune că este în legătură cu o persoană foarte importantă din lumea politică care este la închisoare sub un alt nume în Spania deoarece a fost victima unei înscenări. Scopul este că victima sa îl ajute financiar pentru a plăti cauţiunea personalităţii arestate, urmând ca aceasta să se revanşeze. [1] Motivele pentru care se impune a se lua cat mai multe masuri pentru a preveni infractiunile informatice: -Infracţiunile informatice sunt tot mai frecvente deoarece tehnologia a avansat mai mult ca niciodată. Acum suntem tot mai dependenti de calculatoare. -Oricine poate comite o infracţiune informatică, şi oricine poate fi victima unei infracţiuni informatice -Infractiunile pot fi comise oriunde in lume -Infractiunile informatice favorizează grupările crimei organizate, deoarece făptuitorii rămân anonimi cu ajutorul internetului, de cele mai multe ori [1] Maxim Dobrinoiu, Infractiuni in domeniul informatic, Bucuresti, 2006, pg. 222-226   image source: http://www.legalindia.in/cyber-crimes-and-the-law/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/01/cybercrime-fraud/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/july/01/cybercrime-fraud/ Tue, 01 July 2014 15:42:11 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/cybercrime/ Poziţia UE faţa de infracţiunile informatice (Cybercrime) Primul instrument global pentru protejarea sistemelor informatice a fost Convenţia de la Budapesta din 2001 promovată de Consiliul European.  În perioada 2014- 2017 Cybercrime este considerată ca fiind o prioritate a UE în lupta împotriva grupurilor organizate. Toate statele membre vor fi evaluate până la sfârşitul anului 2014. La nivel legislativ, s-au luat măsuri prin adoptarea de directive, cum ar fi Directiva împotriva atacurilor sistemelor informatice din 2013 care trebuie să fie transpusa în Dreptul naţional până la 4 Septembrie 2015. Avantajul acestei directive, e cooperarea îmbunătăţită la nivelul statelor membre, intre instituţiile UE (Eurojust, Europol, European Cybercrime Centre). Statele membre trebuie să răspundă în termen de 8 ore la cererile urgente care au legătură cu un atac informatic. Se doreşte uniformizarea legislaţiei la nivel European, prin adoptarea de către fiecare stat a reglementărilor europene şi prin moficarea dreptului intern. Dreptul trebuie să se adapteze şi să ţină pasul cu noile schimbări din tehnologie. În România exista prevederi legale, care reglementează faptele care au legătură cu sistemele informatice. O reglementare importantă ar fi Legea nr 365/2002 privind comerţul electronic şi reglementările din Codul penal   (Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice) . Tipurile de infractiuni informatice   (art.360-366 Cod Penal) I.Accesul fără drept la un sistem informatic   este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni sau 3 ani sau amendă. Un exemplu ar fi, utilizarea unui computer fără consimţământul proprietarului, chiar accidental. Formele agravate ale infracţiunii sunt :   1.Accesul fără drept, săvârșit în scopul obținerii de date informatice 2.Dacă faptul a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, adică accesul prin încălcarea măsurilor de securitate care necesita cunoştinţe tehnice şi este mai greu de adus la îndeplinire. II. Interceptarea fără drept, de date   Art. 361 reglementează: (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.   (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conține date informatice care nu sunt publice. Un   exemplu de fapta , ar fi citirea de către şef a email-urilor trimise prin sistemul email al companiei, sau fapta hackerilor care fură identitatea victimelor pentru a trimite mesaje în numele lor. III.Alterarea integrităţii datelor informatice Fapta de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, conform art 362 C.pen. Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, conform art 364 C.pen. Restricţionare a accesului se referă la dispariţia datelor, dar fără a fi şterse. Datele nu mai sunt accesibile persoanelor şi acestea nu se mai pot folosi de ele. IV.Perturbarea funcţionarii sistemelor informatice Art. 363 - Fapta de a perturba grav, fără drept, funcționarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ștergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricționarea accesului la date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. V.Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziție sub orice formă:   a. dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364;   b. parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.   (2) - Deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, conform art. 365 C.pen. Legiuitorul vrea să pedepsească şi pe cel care deşi nu are nici o contribuţie la crearea dispozitivului sau programului informatic, îl importă, îl distribuie ori îl pune la dispoziţia persoanei care acţionează în mod nemijlocit asupra sistemului informatic. Sunt sancţionate şi producerea, vânzarea, importul, distribuirea ori punerea la dispoziţia persoanelor neautorizate a parolelor, codurilor de acces sau oricăror alte date informatice. Tentativa   se pedepseşte în cazul tuturor infracţiunilor.   imagesource:http://www.postonline.co.uk http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/cybercrime/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/cybercrime/ Fri, 27 June 2014 09:45:43 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/copyright-software/ Legea nr. 8/1996 a introdus la art. 7 (a) programele pentru calculator (software) în categoria operelor ştiinţifice.   Elem entele  co mponente ale protecţiei programelor pentru calculator Conform art. 72, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod sursa sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele. Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt proteja te. Drepturile autorului Autorul programului beneficiază de aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale recunoscute autorului realizării oricărei alte opere protejate de lege. În cazul drepturilor morale, acesta nu are dreptul de retractare a programului. Pe lângă aceste drepturi, autorul are şi dreptul exclusiv de a autoriza şi de a realiza: -reproducerea permanenta sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau transmiterea în reţea; -traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transforma programul pentru calculator; -distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator. În cazul angajaţilor care creează programe pentru calculator la indicaţiile angajatorului, dreptul de autor aparţine angajatorului. Valorificarea drepturilor patrimoniale Drepturile pot fi valorificate prin contracte de utilizare şi prin contracte de închiriere. Contractul de utilizare este folosit pentru a permite autorului să încuviinţeze utilizatorului, să folosească programul pe calculator, în schimbul unei remuneraţii. Dacă se încheie un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezuma că: -utilizatorului i se a cordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator; -utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator. Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia. Cu alte cuvinte, utilizatorul nu va deveni titularul dreptului de autor al programului. În general, se face confuzie între termenul de licenţă şi cesiune. Preluat din din dreptul American, license agreement este o autorizare pe care o da titularul dreptului de autor şi care permite utilizatorului să folosească programul, fără să-l modifice sau să-l transmită altei persoane. License agreement este echivalentul cesiunii dreptului de utilizare. Drepturile utilizatorului Utilizatorul autorizat poate să facă o copie a programului dar doar pentru măsuri de siguranţă, dacă este necesară copierea pentru asigurarea utilizării programului. De asemenea, utilizatorul poate testa funcţionarea programului, îl poate analiza, studia, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza acestuia.  În aceste cazuri, nu este necesar consimţământul autorului. Conform art 78 , Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:  a) actele de reproduce re şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului său de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitata în acest scop;  b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol;  c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii. Informaţiile obţinute astfel, pot fi utilizate doar în scopul realizării interoperabilităţii programului pentru calculator, nu pot fi comunicate altor persoane, nu pot fi utilizate pentru producerea sau comercializarea unui program pentru calculator, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor. Dispoziţiile de mai sus nu se aplică dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor. Durata protecţiei juridice Dreptul de autor se naşte din momentul din momentul realizării programului. Drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, pe o perioadă de 70 de ani. Înregistrarea în Registrul Programelor pentru Calculator Programele pentru calculator este obligatoriu să fie înscrise în Registrul Naţional al Programelor pentru Calculator (RNPC) administrat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor(ORDA). De asemenea, în RNPC se înscriu şi societăţile comerciale care comercializează/produc programe pentru calculator. Programele la comanda realizate pentru anumite instituţii sau chiar pentru operatori economici, dacă nu sunt distribuite prin magazine, nu e obligatoriu să fie înscrise în RNPC. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/copyright-software/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/copyright-software/ Mon, 23 June 2014 12:46:48 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/inregistrarea-marcilor/ Cererea de înregistrare a mărcii trebuie să cuprindă: -solicitarea expresă de înregistrare a unei mărci -numele şi prenumele solicitantului (dacă solicitantul e străin – se va indica statul căruia îi aparţine) -daca solicitantul e persoana juridică se va specifica formă de constituire a acesteia -daca cererea e depusă prin mandatar, se va specifica numele şi adresa acestuia -daca solicitantul revendica una sau mai multe culori, ca elemente distinctive ale mărcii, este necesară o declaraţie în acest sens, precum şi indicarea culorilor revendicate şi indicarea părţilor principale ale mărcii care au această culoare -cand o marcă este tridimensională, trebuie o declaraţie în acest sens -daca marca se compune din caractere care nu sunt latine , o transliterare a acestor caractere e necesară -traducerea cuvintelor dacă marca se compune din cuvinte din altă limbă -indicarea denumirii produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea mărcii este cerută -semnatura solicitantului sau mandatarului La cerere trebuie să se ataşeze următoare documente : -reproducerea grafica /fotografică a mărcilor în dimensiuni de maximum 8/8 mm -documente care să certifice prioritatea unei cereri anterioare -procura sub semnătură privată de reprezentare a solicitantului în fata OSIM -regulamentul de folosire a mărcii colective şi a mărcii de certificare -documente din care să rezulte exercitarea legală a activităţii de certificare Examinarea formală a cererii Data depozitului naţional reglementar este dată depunerii cererii de înregistrare la OSIM. Rolul este de a facilita stabilirea anteriorităţii mărcii în raport cu alte mărci identice. În termen de 3 luni de la depunerea cererii la OSIM solicitantul trebuie să facă dovada platii taxei de înregistrare şi de examinare a cererii. Cererea este examinată în termen de o lună şi se verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de art 16(1) din Legea 84/1998. Apoi, dacă sunt îndeplinite condiţiile, OSIM decide atribuirea datei de deposit şi înscrierea datelor din cerere în RNM. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile solicitantul are la la dispoziţie 3 luni de la data depunerii cererii să suplinească lipsurile. Dacă nu este completată cererea în 3 luni, OSIM va respinge cererea dar va restitui taxa de examinare şi de înregistrare a mărcii. Examinarea pe fond a cererii Este reglementată de art. 22-26 din Legea 84/1998 şi se face în decurs de 6 luni de la plata taxei de înregistrare. Publicarea mărcii Dacă sunt respectate toate condiţiile, OSIM decide înregistrarea mărcii şi publicarea acesteia în termen de 2 luni în BOPI. Dacă nu sunt respectate condiţiile, OSIM notifica solicitantul, iar acesta are 3 luni la dispoziţie pentru a-şi retrage cererea sau pentru a continua. Certificatul de înregistrare Certificatul de înregistrare se eliberează în termen de 2 luni de la data rămânerii definitive a deciziei de înregistrare. Termenul de valabilitate a certificatului Certificatul este valabil 10 ani de la data depozitului naţional reglementar. Cererea de reînnoire a certificatului trebuie introdusă înainte de expirarea duratei de protecţie dar nu mai devreme de 3 luni. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/inregistrarea-marcilor/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/inregistrarea-marcilor/ Wed, 18 June 2014 21:51:28 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/dreptul-la-imagine/ Imaginea unei persoane constituie unul dintre atributele principale ale personalităţii sale deoarece releva caracteristicile unice pe care aceasta le are. Dreptul la imagine presupune dreptul individului de a controla folosirea imaginii sale şi de a refuza publicarea acesteia. Acest drept a aparţinut sferei dreptului la viaţa privată, dar cu timpul a devenit independent. Apariţia fotografiei la sfârşitul secolului 19 a dus la naşterea acestui drept, deoarece exista riscul ca imaginea unei persoane să fie la îndemâna oricărei persoane, prin fotografiere. Un principiu s-a conturat: fotografierea şi publicarea acestora este posibilă doar cu acordul persoanei. Totusi există anumite excepţii: în locurile publice (străzi, parcuri, etc), la locul de muncă, sau dacă persoană e celebră. În România dreptul la imagine este în prezent reglementat la art 73 C.civ: (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dreptul la viaţa privată se intersectează cu alte drepturi, printre care şi libertatea presei . Conform art. 30 alin. 6 din Constituţia României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Presa a fost considerată ca fiind cel mai important mijloc de materializare a drepturilor cetăţenilor de a gândi, de a vorbi şi de publică gratuit. Presa influenţează opinia publică. Unele ţări au abordat diferit aplicarea acestui drept în cazul persoanelor publice. Franţa şi Belgia adera la principiul consimţământului persoanei publice, în timp ce Germania considera că este permisă fotografierea fără consimţământ, de către presa, cu mici excepţii. Cazul Von Hannover vs. Germania (2004) În acest caz, prinţesa Carolina von Hannover a cerut instanţelor germane să interzică publicarea de fotografii care au legătură cu viaţa să privată în viitor, deoarece fotografiile care au apărut în revistele germane fără consimţământul sau, i-au încălcat dreptul la viaţa privată şi dreptul la imagine. Acest caz a ajuns la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) care a hotărât: - Exista o violare a art.8 Conv. EDO (dreptul la viaţa privată), deoarece trebuie să se pună în balanţă interesele contrare. - Dreptul publicului de a avea acces la informaţii nu include şi dreptul acestora de a afla detalii despre viaţa privată a persoanelor publice în anumite situaţii. - Dreptul persoanei publice de a avea o viaţă privată protejată este mai important, în acest caz. Cazul 2 Von Hannover vs. Germania (2012) Deoarece instanţele germane nu au ţinut cont de hotărârea CEDO din 2004 de a interzice în viitor publicarea de fotografii fără consimţământ, reclamanţii von Hannover s-au adresat din nou CEDO. Curtea a hotărât total diferit de data aceasta: - Nu a fost încălcat art. 8 din Convenţie - S-a pus în balanţă dreptul la libera exprimare a presei şi dreptul reclamanţilor la viaţa privată - Informatia este de interes general: articolul publicat nu da detalii despre viaţa privată a reclamanţilor, focusandu-se mai mult pe caracteristicile vilei deţinute de aceştia. Articolul nu a fost un pretext pentru a publica fotografii cu reclamanţii - Notorietatea persoanei: reclamanţii sunt persoane publice care nu pot avea aceeaşi protecţie a vieţii private ca şi celelalte persoane  Ar fi necesar să se pună în balanţă, de la caz la caz, dacă dreptul la libera exprimare aduce atingere dreptului la viaţa privată şi dreptului la imagine. În cazul persoanelor publice dreptul la imagine nu se aplica ca şi în cazul celorlalte persoane, în anumite situaţii. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/dreptul-la-imagine/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/dreptul-la-imagine/ Tue, 17 June 2014 14:02:40 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/big-data-şi-big-brother-in-achiziţiile-publice/ În perioada 2014-2020, Uniunea Europeană va investi 325 miliarde Euro prin intermediul fondurilor structurale şi de investiţii europene, iar costurile directe asociate cu faptele de corupţie din Achiziţiile Publice sunt de ~ 20% din P.I.B.-ul U.E., adicã 1.4-2.2 mld.Euro. La sfârşitul anului trecut studiul publicat de Oficiul European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.) sintetiza ceea ce era cunoscut : România ocupă locul 3 în acest clasament cu o estimare a licitaţiilor fraudate de maxim 35%. Acelaşi studiu OLAF arăta că România ar fi pe locul 2 la acordarea de comisioane ilicite, adică la mituirea funcţionarilor publici responsabili de licitaţiile pe fonduri europene. Ceea ce nu se regãseşte în studiu şi este greu de terminat priveşte rețeaua transnațională pentru combaterea fraudelor din achizițiile publice, firmele care participã la procedurile de achiziţii având ramificaţii greu de depistat. Acest aspect se încearcã a fi diminuat de Comisia Europeană, care a adoptat pe 26 mai primul program anual de lucru pentru iniţiativa antifraudă Hercule III , un program ce prevede pentru 2014, suma de 13,7 milioane de euro cu scopul de a sprijini statele membre în combaterea fraudei, corupţiei şi a altor activităţi ilegale. Prin Big Data procesarea datelor se face cu scopul obţinerii de informaţii inteligente. Un exemplu îl constitue soft-ul dezvoltat de IBM-Elastic Storage-permite clienților să stocheze, gestioneze și acceseze datele din mediile cloud private, publice și hibride pentru a le putea partaja la nivel mondial. Elastic Storage poate scana cu succes 10 miliarde de fișiere pe un singur cluster în doar 43 de minute. Conflictul de interese este pentru prima datã introdus în legislaţia europeanã a achiziţiilor publice, la Articolul 24, în noua directivã 2014/24/UE. La nivel naţional, Conflictul de interese este analizat de Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice(U.C.V.A.P.), iar în situaţia în care autoritatea contractantă aprobă raportul procedurii de evaluare cu nerespectarea observaţiilor formulate de U.C.V.A.P., va fi sesizată Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.). În acest scop a fost lansatã procedura pentru implementarea unui sistem informatic integrat de prevenire a conflictelor de interese în achiziţiile publice – PREVENT. Limitele acestui sistem sunt date de faptul cã se vor avea în vedere doar aspectele legate de persoane care sunt soţ/soţie, rudã de gradul doi şi cã se folosesc doar baze de date naţionale. Deasemenea, Prevent va funcţiona printr-o platformã cu o bazã de date care va fi integratã la nivelul Registrului Comerţului şi la nivelul instituţiilor fiscale, astfel încât sã se facã relaţionarea cu persoanele conducãtoare de instituţii publice sau implicate în proceduri de achiziţie publicã. ARACHNE este un instrument dezvoltat cu date de intrare primite de la DG Regio şi DG Employment, respectiv cu informaţii primite din partea autorităţilor de management din cadrul statelor membre UE referitoare la proiectele şi contractele de achiziţii publice derulate, pe fiecare program operaţional în parte şi a fost prezentat în cadrul Seminarului dedicat mãsurilor de combatere a fraudei şi corupţiei la nivelul fondurilor structurale şi de investiţii europene de la Bucureşti. ARACHNE este o aplicaţie I.T. dezvoltatã de Comisia Europeanã care aduce un plus considerabil analizei posibilelor situaţii de conflict de interes în ceea ce priveşte afinii şi mai mult, rezultatele privesc date la nivel mondial şi sunt obţinute din cele douã baze de date : ORBIS şi World Compliance. Spre deosebire de PREVENT, ARACHNE foloseşte şi informaţii bancare. ORBIS  adunã informaţii detaliate despre peste 125 milioane de companii private, din care aproximativ 70 milioane companii Europene, 40 milioane companii din America şi 15 milioane de companii din Asia şi Pacific.   World Compliance culege date referitoare la persoanele expuse politic, din peste 30.000 de publicaţii în peste 35 de limbi, din primele 50 bãnci din America şi din peste 150 de ţãri din Europa , America de Nord și de Sud , Africa , Orientul Mijlociu și Asia. Sunt procesate zilnic peste 30 milioane de fişiere, la peste 2 milioane de profile,  urmãrindu-se detectarea persoanelor fizice şi juridice legate de mai mult de 50 de categorii de risc, cum ar fi sancțiunile, oficialitãţi și întreprinderile de stat.   Datele ce rezultă din îmbinarea celor două baze de date structurate sunt de forma :       ARACHNE Grafic de afinitate http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/big-data-şi-big-brother-in-achiziţiile-publice/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/big-data-şi-big-brother-in-achiziţiile-publice/ Wed, 11 June 2014 10:11:46 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/dreptul-de-a-fi-uitat-gonzalez-vs-google/ Starea de fapt Costeja Gonzalez cetăţean spaniol, la sfârşitul anilor ’90 a fost implicat într-o procedură de licitaţie publică ce avea ca obiect un bun imobil deţinut de acesta. Aceste proceduri au fost publicate într-un ziar din Spania care a fost publicat apoi online. Gonzalez a cerut stergerea acelor date din ziar, pe motiv că această situaţie a fost închisă, nu mai prezintă nicio relevantă şi îi poate afecta imaginea. După ce a fost refuzat de către ziar, s-a adresat companiei Google să şteargă articolul respectiv de pe motoarele de căutare. Google a contestat această decizie în faţa unei instante naţionale.   Autoritatea Spaniolă privind Protecţia Datelor cu Caracter Personal a obligat Google să şteargă datele respective. Google a atacat decizia care a ajuns astfel, prin intermediul unei proceduri juridice speciale la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).   Scopul material   În ceea ce priveşte scopul material al aplicării directive 95/46 EC (Protecţia datelor), Curtea a fost întrebată dacă Google este un operator care prelucrează date cu caracter personal şi intră sub incidenţa art 2(b) din Directivă. Procesarea de date este definită ca fiind orice operaţiune efectuată asupra datelor, prin metode automate sau neautomate. Exemple de asemenea activităţi de procesare a datelor: colectarea, recuperarea, înregistrarea, organizarea. Nu contează faptul că motoarele de căutare nu disting între date cu caracter personal şi alt gen de date; chiar dacă datele personale au fost deja publicate online iar motorul de căutare doar le-a indexat fără să le modifice, Google nu e exclus de la scopul Directivei. Motorul de căutare este un operator de date, iar prelucrarea datelor de către Google e diferită de cea a unui site deoarece motoarele de căutare au un rol decisiv în răspândirea datelor. Capacitatea acestora de a face orice fel de date accesibile oricăror utilizatori de internet doar printr-o căutare a numelui, poate afecta semnificativ drepturile fundamentale ale persoanelor. Argumentul că fondatorii site-urilor pot cere motoarelor de căutare să selecteze datele, iar datele personale să fie în parte sau total excluse din indexare, a fost refuzat de către CJUE.   Scopul teritorial În ceea ce priveşte aplicarea teritorială, Google Spania intră sub incidenţa prevederilor directivei. Google Inc a promovat şi a vândut spaţiu publicitar şi şi-a orientat activităţile înspre cetăţenii spanioli. Google a specificat că operarea datelor nu se face în Spania, Google Inc fiind entitatea care gestionează toate aceste activităţi, dar CJUE a respins acest argument. În conformitate cu art 19 al Directivei stabilirea într-un stat membru implica exercitarea efectivă şi reală a activităţilor. Google Spain a prelucrat datele cu caracter personal în cadrul activităţilor aflate pe teritoriul statului membru. Avocatul a spus că Google ar trebui să fie tratat ca un singur operator comercial deoarece serviciile de procesare a datelor sunt subvenţionate la nivel internaţional de către veniturile generate de către publicitate. Drepturi şi Obligaţii Directiva are ca scop asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a dreptului la viaţa privată şi a protecţiei datelor personale. Persoanele care intră sub incidenţa acestei directive au dreptul de a cere rectificarea, ştergerea, sau blocarea datelor care au fost publicate fără să se supună directivei. Persoanele îndreptăţite pe baza acestei hotărâri, se pot adresa direct operatorului de date, iar în caz de refuz instanţelor naţionale. Efectele acestei directive diferă în funcţie de entitatea care procesează datele: motorul de căutare sau deţinătorul website-ului care a publicat datele. Dreptul la viaţa privată e mai degrabă încălcat de către motorul de căutare decât de publicarea pe o pagină web. Operatorul motorului de căutare trebuie să şteargă link-urile către paginile web în cazul în care o persoană este căutată după nume, chiar dacă aceste pagini web încalcă legea. Prejudiciul- o condiţie necesară? La întrebarea dacă ştergerea acestor date se poate face doar în cazul în care se aduce un prejudiciu, Curtea a statuat că nu este relevant motivul pentru care persoană cere ştergerea datelor. Drepturile fundamentale la viaţa privată şi la protecţia datelor nu ţin cont de interesul economic al operatorului şi de interesul persoanelor de a găsi informaţii. Cu toate acestea, în cazul în care apar informaţii despre o persoană publică pe motoarele de căutare, ar putea fi un interes justificat al persoanelor care caută informaţii online. Curtea a menţionat că în acest caz, instanţele naţionale trebuie să dea un răspuns. Avocatul a mai menţionat ca operatorul de date trebuie să ştie de existenţa datelor personale care au fost procesate. Curtea a refuzat acest argument, pe motiv că nu se poate invoca ignoranta pentru a fi exclus de la aplicarea legii.   Dreptul la libera exprimare vs. Protecţia datelor personale   Această reglementare este în contradicţie cu dreptul la libera exprimare, dar Curtea a clarificat acest aspect: în anumite condiţii dreptul la protecţia datelor are prioritate faţă de accesul oamenilor la informaţii. S-a hotărât că nu există un interes pentru că datele personale să fie făcute publice doar dacă e vorba de o persoană publică. Google va trebui să respecte obligaţia de a se supune acestor reglementări şi să ţină cont de dreptul la protecţia datelor în detrimentul dreptului la libera exprimare, în anumite cazuri particulare.   Consecinţe   Imediat după publicarea hotărârii CJUE, Google a spus că a primit zeci de cereri de ştergere a datelor personale şi se estimează că vor fi din ce în ce mai multe cereri.   În România, primele măsuri vor fi luate în cazul portalului instanţelor din România www. portal.just.ro. S-a decis că din 31 mai 2014 să nu se mai permită indexarea datelor persoanelor de pe acest portal pe motoarele de căutare.       http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/dreptul-de-a-fi-uitat-gonzalez-vs-google/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/dreptul-de-a-fi-uitat-gonzalez-vs-google/ Tue, 10 June 2014 10:55:58 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/02/căsătoria-poligamă/ Introducere              Poligamia a fost practicată la o scară mai mare decât monogamia şi până şi în ziua de azi există numeroase culturi în care predomină. Deşi la început a fost privită ca o ameninţare şi cu ostilitate în Europa, fiind dezaprobată de majoritate, odată cu numărul crescut de migratori poligami, a crescut şi necesitatea de a le recunoaşte drepturile şi de a îi integra în societate. Abia în secolul XX, după îndelungate eforturi, atât în Europa cât şi în SUA poligamiei au început să i se recunoască anumite efecte. Pornind de la definiţia căsătoriei am putea accepta faptul că şi căsătoria poligamă s-ar putea încadra în aceasta, deoarece un nucleu familial poate exista chiar dacă sunt mai mulţi soţi. Forma căsătoriei Forma căsătoriei este guvernată de legea locului celebrării şi nu de forma ceremoniei, ceea ce împiedică încheierea de căsătorii poligame în state monogame. De aceea, în privinţa nerecunoaşterii căsătoriilor poligame încheiate într-o ţară europeană nu există incertitudini, dar există dubii privind măsura în care sunt recunoscute căsătoriile încheiate în ţări poligame. Nici măcar în cazul în care ar fi celebrate în moschee sau temple musulmane, într-o ţară europeană, nu ar fi valide decât dacă ar fi respectate reglementările legale din acea ţară şi ar fi monogame. În Anglia, s-a ajuns să se accepte şi schimbarea formei căsătoriei, din monogamă în poligamă şi viceversa, din diverse motive. Cred că în viitor şi în celelalte ţări europene vom putea vorbi de schimbarea formei. Conditii de fond În privinţa condiţiilor de fond reglementate, România se aseamănă cu Franţa, Spania, Germania deoarece aderă la principiul naţionalităţii, spre deosebire de Elveţia şi Anglia care respectă principiul domiciliului sau al reşedinţei. Efecte Accesul la justiţie al poligamilor trebuie să fie garantat, instanţele sunt obligate să soluţioneze cererile de divorţ, să declare nulitatea, valabilitatea, desfacerea căsătoriei, să stabilească existenţa obligaţiei de întreţinere şi să acorde drept la succesiune soţiilor şi copiilor defunctului poligam. Copiii rezultaţi dintr-o căsătorie poligamă vor fi trataţi la fel, fiind consideraţi legitimi. Repudierea poate fi recunoscută şi în ţările europene, acum inclusiv în România dacă avem consimţământul soţiei, altfel s-ar încălca dreptul la egalitate între femei şi bărbaţi. Există o situaţie de conflict, deoarece dreptul musulman de foarte multe ori încalcă drepturile constituţionale şi europene dar pe de altă parte, trebuie să recunoaştem cultura, principiile unui stat. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire şi de conştiinţă, la respectarea vieţii sale private şi de familie. Dacă aceste drepturi fundamentale sunt încălcate, Convenţia europeană a drepturilor omului nu e respectată. Putem să limităm practicarea religiei, în cazul în care există o justificare, un scop legitim, şi proporţionalitate.  În România, datorită ordinii publice, este indezirabil momentan, să trecem peste principiile fundamentale existente, cum ar fi numărul de soţi şi egalitatea între sexe. Solutii Ar fi de dorit ca ordinea publică să aibă un efect atenuat şi să se recunoască cât mai multe drepturi, mai ales în cazul succesiunii, deoarece statele au obligaţia negativă de a nu stânjeni exercitarea lor de către titulari. În prezent, poligamia fiind interzisă în România cred că ne putem cel mai bine raporta la dreptul englez deoarece acordă multe drepturi soţilor poligami în caz de divorţ sau de încetare a căsătoriei în scopul integrării cât mai rapide a migranţilor. În viitor, dacă se va ajunge la legalizarea poligamiei, cea mai bună soluţie ar fi preluarea concepţiilor din dreptul american, adică să privim căsătoria ca un parteneriat comercial care include şi regulile de bază ale contractelor. Căsătoria nefiind o instituţie, bazată pe concepţii religioase, s-ar permite mai multe încheieri şi desfaceri de căsătorii pe perioadă nedeterminată. Pentru echitate, s-ar putea impune obligaţii fiduciare partenerilor, regula unanimităţii, obligaţii de despăgubire şi egalitate între soţi. Aceste reglementări ar duce la schimbări majore în legislaţia noastră, nu s-ar mai pune problema discriminării sau a încălcării Convenţiilor europene umanitare şi s-ar oferi protecţie tuturor membrilor de familie. Deocamdată, căsătoria e o instituţie, reglementată prin norme imperative, supusă ordinii publice. În cazul căsătoriei poligame, este necesar să considerăm că ordinea publică are un efect atenuat şi că sunt recunoscute anumite efecte. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/02/căsătoria-poligamă/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/june/02/căsătoria-poligamă/ Mon, 02 June 2014 18:29:07 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/noutati-contractul-de-intretinere/ Definitie O definitie e data chiar de art 2254 (1)” Prin contractul de întreţinere o parte se obliga sa efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii si îngrijirii pentru o anumita durata. (2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata întretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci întretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului întretinerii. Durata Spre deosebire de contractul de rentă viageră a cărui durată este legată de viaţa unei persoane, contractul de întreţinere se poate încheia şi pe o durată determinată . Cu alte cuvinte, caracterul viager este numai de natura, iar nu de esenţa contractului de întreţinere. Legiuitorul a dat dovadă de flexibilitate, dorind să pună la dispoziţia celor interesaţi mai multe posibilităţi, de care aceştia să uzeze în funcţie de interesele lor concrete. Sub vechea reglementare doctrina considera că întreţinerea are caracter aleatoriu , deoarece părţile nu cunoşteau exact şansele lor de pierdere sau de câştig la  incheierea lui, câştigurile şi pierderile depindeau de un eveniment incert, mai exact durata vieţii întreţinutului. Dacă întreţinutul are o viaţă mai lungă el va fi cel care iese  în câştig, iar în caz contrar întreţinătorul. Spre deosebire de contractul de rentă viageră, în care factorul de risc intra în vigoare doar după 20 de zile de la încheierea contractului, nefiind valabil în cazul în care decesul credirentierului intervine mai devreme (art 1645 C.civ) în cazul întreţinerii factorul de risc subzista chiar de la încheierea contractului. În actuala reglementare, părţile pot determina perioada întreţinerii :2254(2) “ Daca prin contract nu s-a prevazut durata întretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci întretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului întretinerii ”, astfel poate avea şi un caracter comutativ deoarece părţile cunosc şansele lor de pierdere şi de câştig. Dacă este stipulată o întreţinere pe durata vieţii unui terţ iar la momentul încheierii contractului acesta este decedat, atunci contractul este nul . Acelaşi efect e, şi dacă persoana era bolnavă la data încheierii contractului şi a murit în interval de 30 de zile. Acest text putem sa-l interpretăm în sensul că se prezumă lipsa cauzei, deci cu alte cuvinte, că lipseşte elementul aleatoriu. Obiectul prestatiei Sub imperiul ambele coduri obiectul prestaţiei întreţinătorului constă în asigurarea tuturor celor necesare traiului întreţinutului pe durata vieţii acestuia şi a-i asigura la data decesului acoperirea cheltuielilor de înmormântare. Conform VCC, contractul era considerat oneros şi în rare cazuri cu titlu gratuit . În actualul cod, art. 2243 reglementează posibilitatea încheierii contractului de întreţinere, precum şi cel de rentă viageră şi cu titlu gratuit. Spre deosebire de renta viagera contractul de intretinere este solemn, este obligatorie forma autentica. Efecte Dacă mai demult se punea problema dacă părţile pot conveni ca pe parcursul executării contractului să transforme întreţinerea într-o obligaţie de a plăti la anumite termene o sumă de bani egală cu valoarea întreţinerii, actualul cod a rezolvat această problemă prin posibilitatea   inlocuirii prestatiilor intretinerii cu renta (o suma de bani). I n art. 2261 se prevede posibilitatea înlocuirii întreţinerii cu o sumă de bani iar în alin. (2) instanţa poate majora sau diminua suma de bani care înlocuieşte prestaţia datorită culpei uneia dintre părţi.  În actualul cod, se prevăd obligaţiile debitorului: datorează prestaţii stabilite în mod echitabil, obligaţie ce se execută zi cu zi, iar dacă întreţinerea e viageră se datorează şi înmormântarea creditorului.(art 2257). Întreţinerea poate fi constituită în favoarea mai multor persoane conform art 2.245  “ Daca nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila în privinta credirentierilor."  În lipsa unei stipulaţii contrare, obligatia de întreţinere este indivizibilă, atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor. Executarea integral de către unul dintre debitori este liberatorie şi pentru ceilalţi, aceştia fiind ţinuţi să achite debitorului partea ce revine fiecăruia din datorie. Deşi are caracter personal, pentru protecţia creditorilor, se prevede că  părtile nu se pot opune acţiunii oblice pentru executarea contractului sau acţiunii în revocarea sa. De asemenea, se prevede că acţiune în rezoluţiune se transmite moştenitorilor. Rezolutiunea Rezoluţiunea este reglementată în art. 2251(1): Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa în vederea executarii obligatiei sale ori o diminueaza , având acelaşi regim juridic cu renta viageră şi 2263 cu excepţia al (1) : (2) “Atunci când comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului în conditii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezolutiunea. (3) În cazul prevazut la alin. (2), precum si atunci când se întemeiaza pe neexecutarea fara justificare a obligatiei de întretinere, rezolutiunea nu poate fi pronuntata decât de instanta, dispozitiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.   La fel ca în VCC, în care rezoluţiunea întemeiată pe art 1020-1021 putea fi doar judiciară, la cererea debitorului sau a creditorului şi în actualul cod conform al (3) nu poate fi pronunţată decât de instanţă. Aceasta este o excepţie de la rezolutiunea unilaterală (art. 1552) care constituie regula în actualul cod. Rezoluţiunea poate fi cerută de partea interesată: de întreţinut sau de întreţinători. Conform VCC, deşi au existat discuţii privind dreptul la acţiune în rezoluţiune a moştenitorilor jurisprudenţa s-a pronunţat pozitiv. În actualul cod, s-a reglementat această problemă, moştenitorii având acest drept. Caz special de revocare O altă noutate adusă de NCC e art.2260 (1)  care reglementeaza un caz special de revocare a contractului de către creditor, chiar daca nu există nicio culpa a debitorului întreţinerii. Astfel, dacă creditorul întreţinerii datorează la rândul lui întreţinere, în temeiul legii, iar prin contractual încheiat, nu mai are mijloacele necesare de a-şi îndeplini obligaţia, atunci contractul de întreţinere e revocabil. De exemplu, un bătrân singur transmite proprietatea unor terenuri agricole în schimbul întreţinerii. Acesta are un fiu cu copii minori, iar ulterior, fiul decedează iar copiii nu au alte rude. În această situaţie se poate cere în instanţă revocarea contractului, arătând că prin efectul contractului s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei de a asigura alimentele nepoţilor săi. Revocarea poate fi cerută chiar dacă nu există fraudă din partea debitorului întreţinerii si indiferent de momentul încheierii contractului de întreţinere. Conform al (3) al aceluiaşi articol, instanţa poate dispune din oficiu sau la cerere, cu acordul debitorului întreţinerii, să îl oblige pe acesta să asigure atât alimentele faţă de persoana cu care a contractat cât şi faţă de persoanele faţă de care creditorul are o obligaţie legală de întreţinere, în locul revocării contractului.   In concluzie, având in vedere golurile legislative care existau in materia contractului de întreţinere, ţinand seama de aplicarea uneori neuniforma in practica judiciara a dispozitiilor legale, aceste modificari aduse prin Noul Cod civil nu erau doar oportune, ci chiar necesare, in vederea aplicarii mai consecvente a legii.       http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/noutati-contractul-de-intretinere/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/noutati-contractul-de-intretinere/ Wed, 28 May 2014 11:57:25 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/14/achizitii-publice/ Conform prevederilor Ordonanţei nr. 34/2006, o persoanã poate sã susţinã un ofertant/candidat, atât economico-financiar (Art.186, alin(2)), cât şi/sau tehnico-profesional (Art.190, alin(2)), cu menţiunea cã susţinerea terţului nu este aplicabilã ȋndeplinirii criteriilor de calificare privind standardele de calitate (Art.193^1) şi nici celor privitoare la respectarea standardelor de protecţie a mediului (Art.196^1). Cea mai mare neclaritate vis-a-vis de susţinerea experienţei similare de cãtre terţul susţinãtor este generatã de aplicarea Ordinului Preşedintelui ANRMAP nr.509/2011 ȋn ceea ce priveşte urmãtoarea speţã : Autoritatea Contractantã, referitor la ȋndeplinirea cerinţelor legate de experienţa similarã pentru un contract ce prevede proiectare şi execuţie, solicitã: * minim 1 contract de proiectare in valoare x lei ; * minim 1 contract de executie in valoare y lei. Ȋntrebare : poate ofertantul sã vinã ȋn demonstrarea ȋndeplinirii cerinţei cu : * 1 contract de executie in valoare y lei realizat de ofertant + * 1 contract de proiectare in valoare x lei realizat de tert ?   Cu toate cã ȋn Anexa nr.2 a Ordinului ANRMAP se face precizarea : "cerinţa de calificare privind experienţa similarã trebuie ȋndeplinitã ȋn totalitate de un singur susţinãtor", de fapt se restricţioneazã dreptul operatorilor economici care pot executa numai proiectare, sau numai execuţia lucrãrilor, la procedura de atribuire, ȋncãlcându-se principiul tratamentului egal şi al proporţionalitãţii prevãzute la Art.2 alin(2) lit.b)şi e) din OUG nr.34/2006. CNSC considerã, prin decizia Nr.1303/5948C7/21.01.2013, cã de fapt Autoritatea Contractantã formuleazã 2 cerinţe de calificare distincte privind experienţa similarã, respectiv pentru proiectare şi execuţie, iar pentru dovedirea experienţei similare este evident cã cerinţa poate fi ȋndeplinitã separat pentru proiectare şi separat pentru execuţie. Aceeaşi abordare trebuie avutã ȋn vedere, de exemplu, ȋn urma solicitãrilor Autoritãţii Contractante cu privire la ȋndeplinirea experienţei similare legate de un contract ce presupune lucrãri de naturã peisagisticã, de construcţii civile şi de naturã hidrotehnicã. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/14/achizitii-publice/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/14/achizitii-publice/ Wed, 14 May 2014 10:16:07 Cosma Ioan http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/culori-mai-diverse-pentru-dosare/ Marcarea dosarelor cu culori este o modalitate libera de marcare a dosarelor conform preferintei fiecarui utilizator. Cateva din modalitati de folosire ce le-am intalnit: pe baza de dificultatea a dosarului dosarele din afara localitatii marcate special dosarele de "taxe auto" cu o anumita culoare   Pentru marcarea dosarelor in functie de cine se ocupa de el (parteneri) sa nu folosit culorile. Va recomand sa folositi functionalitatea de asocierea a unui dosar cu un avocat partener - avocat desemnat . In acest fel veti putea folosi pentru retrospectiva si planificare rapoartele excel.  http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/culori-mai-diverse-pentru-dosare/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/culori-mai-diverse-pentru-dosare/ Sun, 04 May 2014 20:26:30 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/calendar-extins/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/calendar-extins/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/calendar-extins/ Sun, 04 May 2014 16:03:49 Cosma Ioan http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/avocat-desemnat/ De ce? Cred ca cel mai simplu de raspuns la aceasta intrebare e un extras dintr-un mesaj primit "Pe langa culori m-ar ajuta daca as putea desemna avocatul care se ocupa de dosar. Scopul   meu   este   sa   pot   vizualiza   cat   mai   usor   cate  dosare are in   lucru   fiecare   avocat , care   este  stadiul lor, eventual ce activitati. " Asocierea unui unui anumit avocat/persoane permite: -       O situatie cu  dosarele pe care le are fiecare avocat in lucru si in ce stadiu. -       Situatia cu activitatile pentru fiecare dosare. -       O retrospectiva a activitatii. -       Identificarea simpla a unor oportunitatilor pentru eficientizare (activitati similare pentru diferite dosare, termene de judecata in localitati/instante diferite ce pot fi optimizate, etc). Cum ? In primul rand trebuie sa definim definim avocati din firma. Din Lista de dosare apasati butonul Info Selectati optiunea: Avocati parteneri Selectati butonul Add. Introduceti numele  avocatului. Selectati butonul Salveaza. O data definiti avocatii. Ei pot fi desemnati pentru un dosar. Deschideti detaliile unui dosar. Selectati butonul avocat. Alegeti avocatul.   Avocatii astfel asociati cu dosarele ei sunt disponibili ca campuri de filtrare in rapoarte: Raport dosare. Raport Activitate. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/avocat-desemnat/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/may/04/avocat-desemnat/ Sun, 04 May 2014 14:13:51 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/april/11/reproducerea-medical-asistata-principii/ Noţiuni introductive   Odată cu progresul tehnologic şi ştiinţific, omenirea a încercat să înlăture imposibilitatea anumitor persoane de a avea urmaşi pe cale naturală. Iar pe zi ce trece, tot mai multe conflicte morale, etice, legale şi religioase au loc datorită reproducerii umane asistate medical (RUAM). Protejarea speciei umane e primordiala, la fel şi protejarea fiecărui individ. De aceea ar fi recomandabil să fie informaţi copiii că provin dintr-o genă străină de cea a părinţilor şi să aibă dreptul de a cunoaşte identitatea donatorului, chiar dacă îi va fi interzis să-l contacteze fără acordul acestuia. [1] Fertilizarea a fost un triumf imens a ştiinţei medicale spre sfârşitul sec. XX. După ce a avut loc prima naştere asistata în Anglia în 1978, Reproducerea umană asistată medical s-a răspândit în SUA şi în Europa şi a dus la naşterea a peste un milion de copii. Acum este valabilă în aproape toate ţările dezvoltate dar procesul de acceptare a fost supus conflictelor şi controverselor. SUA, UK, Belgia şi Israel au fost foarte permisive în ceea ce priveşte acest proces. Germania, Italia, Irlanda şi Austria au fost restrictive în timp ce Spania, Franţa şi Canada ocupă o poziţie de mijloc care accepta RUAM dar opun rezistenţă în cazul altor tehnologii reproductive mai neobişnuite. [2]             Asistarea medicală a procreerii ridică serioase întrebări în ceea ce priveşte satisfacerea dorinţei cuplurilor infertile de a avea copii şi interesul copilului conceput. Toate aceste principii ale bioeticii îşi propun să reprezinte o stabilitate juridică şi securitate etică. Stabilirea cadrului general al activităţilor biomedicale în cuprinsul NCC este important deoarece în materii precum cercetarea caracteristicilor genetice şi intervenţiile asupra caracterelor genetice, fiecare decizie individuală ori colectivă ar avea impact asupra generaţiilor viitoare. Două importante interdicţii (art. 63 NCC) sunt: clonarea fiinţelor umane şi crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare Acestea sunt prohibite. Nu pot fi generaţi embrioni umani decât în cadrul unui “proiect parental”. [3] Sediul materiei il găsim în NCC, în art. 441-447 Cartea a II-a Despre familie, Titlul III Rudenia, Capitolul II Filiaţia, Secţiunea 2 Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator.                             Aceste dispoziţii nu se referă la fertilizarea extracorporală cu material genetic al cuplului parental, deoarece legătura de sânge există între părinţi şi copii, astfel că se aplică regulile de drept comun privitoare la stabilirea filiaţiei fireşti. RUAM reprezintă acele practici clinice şi biologice care permit concepţiunea in vitro, transferul de embrioni şi inseminarea artificiala, precum şi alte tehnici care fac posibilă procreaţia în afara procesului natural. Definiţia este preluată din Codul francez al sănătăţii publice, iar înţelesul este asemănător şi la noi. [4]   Principii   Din art. 447 NCC [5] , putem spune că se aplică mai multe reguli(principii) fundamentale ale materiei.   Principiul mater in jure semper certa est   Maternitatea copilului născut prin concepţiune medical asistată se stabileşte ca şi cea a copilului născut natural. Femeia care i-a dat naştere este mama acestuia, de plin drept şi se dovedeşte prin certificatul de naştere întocmit în registrul de stare civilă, precum şi prin certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia. Conform art. 411 (3), maternitatea poate fi contestată dacă a fost înregistrată o altă femeie în actul de stare civilă al copilului, filiaţia dovedindu-se prin orice mijloc de probă. Ceea ce nu se ştie întotdeauna e tatăl biologic. Cu toate acestea se prezumă că soţul mamei (chiar dacă exista posibilitatea să nu fie tatăl natural) e tatăl copilului. Cu toate acestea, femeile care dau naştere pot să nu fie mame genetice a copiilor. Este cazul mamei surogat care în cazul în care se declară ca mama al copilului, poate fi în competiţie cu mama biologică şi atunci ne punem întrebarea: cine are prioritate la recunoaşterea filiaţiei materne? [6] Surogatul este o opţiune pentru persoane sau cupluri infertile, ca şi pentru bărbaţii homosexuali care doresc să aibă copii. Dacă este permis, se realizează în urma unui contract între părţi anterior realizării procedurii. Această înţelegere angajează o femeie să poarte sarcina şi să nască un copil pe care a consimţit ulterior să-l predea după naştere părţii beneficiare. Filiaţia artificială nu este reglementată în România. Cu toate acestea, România a ratificat Convenţia europeană pentru drepturile omului şi biomedicină în 1997, 4 aprilie prin Legea nr. 17/2001 şi Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologice, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris, la 12 ian. 1982. De aceea singura filiaţie valabilă faţă de mamă e cea stabilită conform principiului mater in jure semper certa est. [7]   Principiul confidenţialităţii oricăror informaţii referitoare la reproducerea umană asistată   Acest principiu aşa cum apare şi în art. 445 NCC [8] , are rolul de a proteja dreptul la viaţă privată garantat prin art. 8 din CEDO şi art. 26 din Constituţia României. Fiind un act medical, reproducerea umană asistată intră sub incidenţa dreptului pacientului la confidenţialitatea informaţiilor medicale conform art. 21 din Legea 46/ 2003 privind drepturile pacientului. [9] Secretul profesional este un drept legal statuat pentru pacienţi şi o obligaţie a personalului medical, obligaţie etică şi în acelaşi timp legală. Numeroase articole de lege reglementează secretul profesional(C.pen., Legea 95/2005, Codul de deontologie medicală, Legea drepturilor pacientului) dar obligaţia este de regulă ignorată de cele mai multe ori de medici iar pacienţii nu sunt în cunoştinţă de cauză cu privire la dreptul lor la confidenţialitate, situaţie deosebit de delicată şi cu consecinţe imprevizibile când actul medical se desfăşoară în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive. Deşi obligaţia confidenţialităţii e reglementată de lege există şi situaţii în care ea poate fi depăşită de o altă obligaţie, de interes public sau general. [10] În mod excepţional doar, se poate permite autorizarea accesului la informaţii: pentru prevenirea unui prejudiciu grav pentru sănătatea persoanei astfel concepute sau a descendenţilor acesteia ori pentru sănătatea persoanei astfel concepute. Autorizarea e de competenţa instanţei de tutelă, beneficiarii sunt medicul sau o autoritate, iar transmiterea datelor are loc în conditii de confidenţialitate. [11]   Principiul excluderii legăturii de filiaţie între copil şi donator ( art. 441(1)NCC [12] )   În cazul reproducerii umane asistate medical nu se va stabili vreo filiaţie intre copilul conceput şi donator. Acest lucru se impune datorită principiului confidenţialităţii informaţiilor privind reproducerea umană, inclusiv a datelor referitoare la identitatea donatorului. [13]   Principiul asimilării situaţiei juridice a copilului astfel conceput copilului născut prin concepţiune natural   Copii rezultaţi în urma RUAM, dobândesc acelaşi statut legal ca şi copiii fireşti. Acesta va avea faţă de tatăl care a consimţit, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cum ar rezulta din filiaţia firească. În raporturile dintre copil şi tată, drepturile şi obligaţiile sunt aceleaşi şi au conţinut identic.(art. 446 NCC [14] )   Principiul caracterului necontestabil al filiaţiei   Filiaţia nu poate fi contestată pentru motive ce ţin de reproducerea asistată medical şi nici copilul nu poate să îşi conteste filiaţia. Realitatea biologică trebuie să rămână ascunsa datorită principiului confidenţialităţii. Acest principiu acoperă atât legătura de filiaţie maternă cât şi legătura de filiaţie paternă. Regula caracterului incontestabil cunoaşte două excepţii prevăzute de art. 443(2) şi (3) [15] , ambele referindu-se la filiaţia paternă prezumată a copilului care poate fi tăgăduită în condiţii speciale. [16]           [1] Sabin Guţan, Reproducerea umană asistată medical şi filiaţia , Sibiu, 2009, p. 6 http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/REZ-ROM-GUTAN.pdf [2] John A Robertson, Reproductive technology in Germany and the US: A essay in comparative law and bioethics , University of Texas Law School, bepress Legal Series, 2004, Paper 226, p.190-191, http://www.utexas.edu/law/faculty/jrobertson/rt_germany_usa.pdf [3] Juanita Goicovici, Etica activităţilor biomedicale în reglementarea noului cod civil , Revista română de bioetică, vol.10, 4/2012,p. 59-60 [4] Emeşe Florian, Dreptul familiei , ed. IV, editura C.H.BECK, Bucureşti, 2011, p.232 [5] Art. 447. Regulile aplicabile. Reproducerea umana asistata medical cu tert donator, regimul sau juridic, asigurarea confidentialitatii informatiilor care tin de aceasta, precum si modul de transmitere a lor se stabilesc prin lege speciala. [6] Daniela Cutas, Sarah Chan, Familier-Beyond the nuclear ideal , http://www.bloomsburyacademic.com/view/Families-Beyond-the-Nuclear-Ideal/chapter-ba-9781780930114-chapter-001.xml [7] Sabin Guţan, op.cit., p.18-20 [8] Art. 445. Confidentialitatea informatiilor. (1) Orice informatii privind reproducerea umana asistata medical sunt confidentiale. (2) Cu toate acestea, in cazul in care, in lipsa unor astfel de informatii, exista riscul unui prejudiciu grav pentru sanatatea unei persoane astfel concepute sau a descendentilor acesteia, instanta poate autoriza transmiterea lor, in mod confidential, medicului sau autoritatilor competente. (3) De asemenea, oricare dintre descendentii persoanei astfel concepute poate sa se prevaleze de acest drept, daca faptul de a fi privat de informatiile pe care le cere poate sa prejudicieze grav sanatatea sa ori pe cea a unei persoane care ii este apropiata. [9] Emeşe Florian, op.cit., p. 232-233. [10] Liliana Pleş, Sorin Păun, Aspecte legale şi etice ale secretului profesional legat de practica medicală în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive din România , Revista română de bioetică, vol. VIII, nr I, 2010, p. 60-61 [11] Emeşe Florian, op.cit., p.233 [12] Art. 441. - (1) Reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nicio legatura de filiatie între copil si donator. [13] Emeşe Florian, op.cit., p.233. [14] Art. 446. - Tatal are aceleasi drepturi si obligatii fata de copilul nascut prin reproducere asistata medical cu tert donator ca si fata de un copil nascut prin conceptiune naturala. [15] art. 443 (2) Cu toate acestea, sotul mamei poate tagadui paternitatea copilului, în conditiile legii, daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui tert donator. (3) În cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispozitiile privind tagaduirea paternitatii rămân [16] Emeşe Florian, op.cit., p. 233-234 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/april/11/reproducerea-medical-asistata-principii/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/april/11/reproducerea-medical-asistata-principii/ Fri, 11 April 2014 18:17:09 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/april/01/malpraxis-raspunderea-medicului-raspunderea-profesionistului/   Termenul de malpraxis se referă la un comportament neglijent sau incompetent al unei persoane, în exercitarea profesiunii sale, prin care cauzează un rău constând în producerea unui risc neacceptabil de prejudiciere a altei persoane, beneficiara unei prestaţii. Acesta este un fapt ilicit generator de răspundere calificat ca fiind si o „ eroare profesională săvârşită în exercitarea actului medical .” [1] Textul noului Cod civil (NCC), a fost redactat în sensul că răspunderea civila e o institutie unică cu două regimuri juridice diferite. În cazul profesioniştilor însă tendinţa este de a se institui o răspundere mai strictă în care obligaţia de securitate să fie recunoscuta ca o obligaţie de rezultat, a cărei încălcare să angajeze răspunderea profesionistului . Am putea vorbi de o decontractualizare a acestei răspunderi prin recunoaşterea unei forme speciale de răspundere, care sa nu fie nici delictuală, nici contractuală. S-a conturat întrebarea: mai este necesară încadrarea unei ipoteze de răspundere ca fiind contractuală sau delictuală, când prin lege sunt stabilite condiţiile şi efectele pe care le produce? [2] Pana acum, s-a mers pe ideea ca raspunderea civila medicala este o raspundere delictuala fundamentata pe culpa sau greseala medicala, preluand modelul doctrinei franceze. Victima, pentru a obţine reparea prejudiciului trebuie să facă dovada comiterii unei fapte ilicite a medicului, cu vinovăţie şi să se afle în legătură de cauzalitate cu prejudiciul pe care l-a suferit. După apariţia legislatiei privind asigurările de sănătate, s-a încercat o fundamentare pe temei contractual. Contractul de asistenţă medicala a fost calificat ca fiind un contract de prestări de servicii, cu caracter intuitu personae. Între medic şi pacient se stabileşte un raport contractual prin acordul de voinţă privind stabilirea unui diagnostic, a tratamentului sau intervenţiilor necesare pentru vindecarea sau ameliorarea stării de sănătate. Cu toate acestea, pacientul asigurat nu plăteşte direct medicului contravaloarea prestaţiei, ci plăteşte doar asigurarea casei de sănătate. Dacă iniţial răspunderea delictuală a impus dovedirea culpei personalului medical ca şi conditie esenţiala, răspunderea contractuala a reprezentat un progres prin recunoaşterea posibilităţii angajării răspunderii chiar şi independent de orice culpă. Există numeroase situaţii când din diverse motive nu poate lua naştere între părţi un raport contractual, precum şi cazuri în care victima poate opta pentru răspunderea delictuală: Aşa cum am precizat, când este vorba de o unitate din reţeaua sanitară de stat şi când pacientul nu poate să-si dea consimţământul pentru intervenţia medicală. Alte cazuri ar fi: răspunderea medicului salariat din unitatea privată care este parte în contractul medical cu pacientul va fi din nou delictuală întrucât între medic şi pacient nu se încheie un contract , când prejudiciul a fost cauzat unui terţ şi când fapta medicului este o infracţiune. [3] In prezent, s-ar putea merge pe idea ca raspunderea medicului este o raspundere a profesionistilor. Aceasta raspundere este cea mai adecvata deoarece presupune o mai mare atentie a medicilor, iar activitatile acestora vor fi caracterizare de o protectie sporita, de calitate si de promptitudine. În doctrina juridică europeană se doreşte o orientare către obiectivarea unor ipoteze de răspundere, prin angajarea obligatiei de despăgubire chiar şi în absenţa culpei. S-a ajuns la concluzia că este nevoie de o reformă în domeniul răspunderii civile, pentru adaptarea sa la noile nevoi sociale. Aceste probleme cu care se confruntă răspunderea civila şi-au pus amprenta şi asupra răspunderii medicale. Legiuitorul national şi european acordă o atenţie sporită funcţiei reparatorii a răspunderii, în raport cu funcţia preventiv educativă, care sancţionează culpabilitatea conduitei persoanei responsabile. Nu putem considera că medicul si pacientul se află pe o poziţie de egalitate, asemeni unor parteneri între care a intervenit o convenţie civilă. De asemenea, nu se poate vorbi de libertatea alegerii partenerului din cadrul raportului juridic, în condiţiile în care primează problemele majore privind starea de sănătate a pacientului. Medicul este cel care are iniţiativa actului medical care trebuie efectuat, cu privire la care trebuie să ia o decizie. Medicul nu este un funcţionar public si nu se supune niciunei autorităţi, independenţa sa fiind limitată la ceea ce reprezintă interesul pacientului. În faţa pacientului său, medicul este un profesionist, nu un simplu prestator de servicii. Între pacient şi medic nu se realizează un acord de natură contractuală, ci doar se exprimă consimţământul cu privire la actul medical care urmează a fi realizat. Obligaţiile medicului ar trebui calificate ca fiind doar obligaţii profesionale, a căror evaluare ar trebui să se realizeze, de la caz la caz, având ca reper standardele ştiinţifice admise în lumea medicală. De asemenea, se impune a se preciza că nu toate obligaţiile medicului de îngrijire a pacientului său sunt obligaţii de mijloace. [4] Fundamentul acestei răspunderi constă în obligaţia de garanţie care are ca suport riscul exercitării profesiilor şi activităţilor medicale. În sarcina personalului medical există obligaţii de securitate, care sunt obligaţii de rezultat. Neobţinerea rezultatului urmărit, face răspunderea civila să se antreneze pentru repararea prejudiciului, pacientul nefiind ţinut să dovedească culpa persoanei răspunzătoare. [5] Cu toate acestea ar trebui sa luam in considerare si riscurile profesiei de medic si implicatiile pe care le presupune. Consecintele acestei raspunderi ar plana cel mai mult asupra medicilor. Acestia vor avea o responsabilitate foarte mare, determinandu-i sa aleaga procedeele medicale cele mai putin riscante, pentru a nu gresi. Tehnologia este in plina ascensiune, iar pentru a avansa riscurile sunt inevitabile. Tocmai de aceea, o raspundere fara a se dovedi culpa medicala, ar putea incetini progresul. Standardele stiintifice, sunt subiective, si nu sunt cele mai bune solutii pentru pacienti.         [1] Lacrima Rodica Boilă, Discuţii privitoare la natura juridică a răspunderii civile a medicului faţă de pacientul său , Dreptul 2/2011, p. 81-83. [2] Lacrima Rodica Boilă, op.cit., p.84-87 [3] Ionuţ Florin Popa, Răspunderea civilă medicală , Dreptul 1/2003, p.57 [4] Lacrima Rodica Boilă, Discuţii privitoare la natura juridică a răspunderii civile a medicului faţă de pacientul său, p. 100-113. [5] Liviu Pop, Ionuţ Popa, Stelian Vidu, Tratat elementar de drept civil.Obligaţiile , Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 549. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/april/01/malpraxis-raspunderea-medicului-raspunderea-profesionistului/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/april/01/malpraxis-raspunderea-medicului-raspunderea-profesionistului/ Tue, 01 April 2014 11:56:51 http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/march/23/aplicarea-în-timp-a-noului-cod-de-procedura-penală-ncpp/   NCPP reglementează la art. 13: “Aplicarea legii procesuale penale în timp şi spaţiu: (1) Legea procesuală penala se aplică în procesul penal actelor efectuate şi masurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.” Legiuitorul a optat pentru aplicarea imediată a legii noi. Cu atât mai mult, legea se aplică tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul legii 255/2013, potrivit art. 3 din aceeaşi lege. Regula generală În concluzie, legea NCPP se aplică atât actelor efectuate după intrarea ei în vigoare, cât şi a actelor efectuate înainte de intrare în vigoare. Alte regul i Actele de procedura (ex: percheziţia) dacă au fost efectuate sub imperiul legii vechi, rămân valabile, de regulă. Deci se aplica legea veche. Nulităţile actelor efectuate sub imperiul legii vechi pot fi invocate doar respectând condiţiile noii legi . Dacă s-au încălcat dispoziţiile legale privind prezenţă obligatorie a suspectului/inculpatului ori asistarea de către apărător în timpul urmării penale, iar cauza este în cursul judecării la momentul intrării în vigoare a legii noi, se poate invoca încălcarea doar până la începerea dezbaterilor. Competenţa: Sunt competente organele de urmărire legal sesizate conform legii vechi dacă la momentul intrării în vigoare a legii cauzele sunt în curs de urmărire penală, cu excepţia cauzelor de competenţa parchetelor militare şi a secţiilor militare din cadrul parchetelor competente. Deci, se aplica legea veche dar sesizarea instanţei se va face potrivit legii noi. Se aplica legea nouă dacă vrem să determinăm instanţă competentă,în cazul cauzelor aflate în curs de judecată în prima instanţă la data intrării în vigoare a legii noi dacă nu s-a început cercetarea judecătorească. Dacă s-a început cercetarea judecătorească, se aplica legea veche pentru determinarea competentei instanţei, adică cauza rămâne în competenţa aceleiaşi instante. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/march/23/aplicarea-în-timp-a-noului-cod-de-procedura-penală-ncpp/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/march/23/aplicarea-în-timp-a-noului-cod-de-procedura-penală-ncpp/ Sun, 23 March 2014 23:49:07 Diana Gal http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/march/23/proiectul-european-privind-vanzarea-cumpararea-common-european-sales-law-cesl/   Această reglementare va fi adoptată de statele membre dar nu va înlocui dreptul naţional, dimpotrivă va coexista autonom cu acesta. Regulamentul va trebui să fie ales în totalitate, nu se pot aplica reglementări ale dreptului naţional şi ale regulamentului deodată.   Obiectivul regulamentului e: expansiunea comerţului transfrontalier, oferirea unui grad mare de certitudine reducerea costurilor tranzacţiilor   Chiar dacă există anumite restricţii: nu se poate aplica regulamentul în cazul relaţiilor între profesionişti dacă unul dintre ei nu are domiciliul într-un stat diferit, sau dacă nicio parte nu e IMM, se poate deroga de la aceste reguli. Un mare avantaj pentru consumatori este faptul ca aceştia pot alege ce regim să se aplice. De asemenea, se va elimina competiţia dintre sistemele legislative a statelor membre, iar ţările cu regim dezavantajos vor adapta legile. Piaţa internă va funcţiona mai bine prin facilitarea tranzacţiilor transfrontaliere . Comisia europeană ne spune că comercianţii vor renunţa să caute toate legislaţiile statelor unde vor să vândă şi vor putea negocia mult mai uşor deoarece vom avea o lege neutră disponibilă în limbile ambelor părţi. Consumatorii au drepturi avantajoase: vor primi informaţii privind contractul, produsul şi preţul. După 14 zile se poate desface contractul dacă vânzarea a avut loc la distanţa, fără nicio motivare. Comerţul tranfrontalier ar avea ca efect şi reducerea preţului produselor şi o gamă variată de oferte. Unii autori spun că partea dezavantajată(consumatorii) va avea o protecţie scăzută a drepturilor, dar realitatea e că aceasta se interesează mai mult de costurile pe care o să le aibă cu produsele. Obligaţia de informare oferă încredere consumatorilor şi posibilitatea de a beneficia de toate drepturile. Pentru a putea vinde în mai multe ţări, la momentul actual se cheltuiesc sume mari pentru o consultaţie juridică privind adaptarea cu fiecare lege naţională. Aceste taxe sunt “simţite” cel mai mult de consumatori, deoarece comercianţii cresc preţurile produselor. Piaţa online devine din ce în ce mai populară şi doar prin acest tip de comerţ se pot comercializa produse prin toată Europa fără costuri prea mari, fiind nevoie de o armonizare la nivel european. Consider că avantajele sunt superioare defectelor acestui instrument şi pentru o evoluţie a tranzacţiilor transfrontaliere şi a pieţei interne, adoptarea acestui Proiect e o soluţie oportună atât pentru comercianţi cât şi pentru consumatori. http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/march/23/proiectul-european-privind-vanzarea-cumpararea-common-european-sales-law-cesl/ http://ajust.ro/blog/rss/blog/2014/march/23/proiectul-european-privind-vanzarea-cumpararea-common-european-sales-law-cesl/ Sun, 23 March 2014 21:45:57