Căsătoria poligamă - recunoaşterea anumitor efecte

Deşi la început a fost privită ca o ameninţare şi cu ostilitate în Europa, fiind dezaprobată de majoritate, odată cu numărul crescut de migratori poligami, a crescut şi necesitatea de a le recunoaşte drepturile şi de a îi integra în societate. Abia în secolul XX, după îndelungate eforturi, atât în Europa cât şi în SUA poligamiei au început să i se recunoască anumite efecte.

Introducere             

Poligamia a fost practicată la o scară mai mare decât monogamia şi până şi în ziua de azi există numeroase culturi în care predomină. Deşi la început a fost privită ca o ameninţare şi cu ostilitate în Europa, fiind dezaprobată de majoritate, odată cu numărul crescut de migratori poligami, a crescut şi necesitatea de a le recunoaşte drepturile şi de a îi integra în societate. Abia în secolul XX, după îndelungate eforturi, atât în Europa cât şi în SUA poligamiei au început să i se recunoască anumite efecte.

Pornind de la definiţia căsătoriei am putea accepta faptul că şi căsătoria poligamă s-ar putea încadra în aceasta, deoarece un nucleu familial poate exista chiar dacă sunt mai mulţi soţi.

Forma căsătoriei

Forma căsătoriei este guvernată de legea locului celebrării şi nu de forma ceremoniei, ceea ce împiedică încheierea de căsătorii poligame în state monogame. De aceea, în privinţa nerecunoaşterii căsătoriilor poligame încheiate într-o ţară europeană nu există incertitudini, dar există dubii privind măsura în care sunt recunoscute căsătoriile încheiate în ţări poligame. Nici măcar în cazul în care ar fi celebrate în moschee sau temple musulmane, într-o ţară europeană, nu ar fi valide decât dacă ar fi respectate reglementările legale din acea ţară şi ar fi monogame.

În Anglia, s-a ajuns să se accepte şi schimbarea formei căsătoriei, din monogamă în poligamă şi viceversa, din diverse motive. Cred că în viitor şi în celelalte ţări europene vom putea vorbi de schimbarea formei.

Conditii de fond

În privinţa condiţiilor de fond reglementate, România se aseamănă cu Franţa, Spania, Germania deoarece aderă la principiul naţionalităţii, spre deosebire de Elveţia şi Anglia care respectă principiul domiciliului sau al reşedinţei.

Efecte

Accesul la justiţie al poligamilor trebuie să fie garantat, instanţele sunt obligate să soluţioneze cererile de divorţ, să declare nulitatea, valabilitatea, desfacerea căsătoriei, să stabilească existenţa obligaţiei de întreţinere şi să acorde drept la succesiune soţiilor şi copiilor defunctului poligam. Copiii rezultaţi dintr-o căsătorie poligamă vor fi trataţi la fel, fiind consideraţi legitimi.

Repudierea poate fi recunoscută şi în ţările europene, acum inclusiv în România dacă avem consimţământul soţiei, altfel s-ar încălca dreptul la egalitate între femei şi bărbaţi.

Există o situaţie de conflict, deoarece dreptul musulman de foarte multe ori încalcă drepturile constituţionale şi europene dar pe de altă parte, trebuie să recunoaştem cultura, principiile unui stat. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire şi de conştiinţă, la respectarea vieţii sale private şi de familie. Dacă aceste drepturi fundamentale sunt încălcate, Convenţia europeană a drepturilor omului nu e respectată. Putem să limităm practicarea religiei, în cazul în care există o justificare, un scop legitim, şi proporţionalitate.

 În România, datorită ordinii publice, este indezirabil momentan, să trecem peste principiile fundamentale existente, cum ar fi numărul de soţi şi egalitatea între sexe.

Solutii

Ar fi de dorit ca ordinea publică să aibă un efect atenuat şi să se recunoască cât mai multe drepturi, mai ales în cazul succesiunii, deoarece statele au obligaţia negativă de a nu stânjeni exercitarea lor de către titulari.

În prezent, poligamia fiind interzisă în România cred că ne putem cel mai bine raporta la dreptul englez deoarece acordă multe drepturi soţilor poligami în caz de divorţ sau de încetare a căsătoriei în scopul integrării cât mai rapide a migranţilor.

În viitor, dacă se va ajunge la legalizarea poligamiei, cea mai bună soluţie ar fi preluarea concepţiilor din dreptul american, adică să privim căsătoria ca un parteneriat comercial care include şi regulile de bază ale contractelor. Căsătoria nefiind o instituţie, bazată pe concepţii religioase, s-ar permite mai multe încheieri şi desfaceri de căsătorii pe perioadă nedeterminată. Pentru echitate, s-ar putea impune obligaţii fiduciare partenerilor, regula unanimităţii, obligaţii de despăgubire şi egalitate între soţi. Aceste reglementări ar duce la schimbări majore în legislaţia noastră, nu s-ar mai pune problema discriminării sau a încălcării Convenţiilor europene umanitare şi s-ar oferi protecţie tuturor membrilor de familie.

Deocamdată, căsătoria e o instituţie, reglementată prin norme imperative, supusă ordinii publice. În cazul căsătoriei poligame, este necesar să considerăm că ordinea publică are un efect atenuat şi că sunt recunoscute anumite efecte.