Contractul de întreţinere. Noutăţi


Diana Gal Scris de Diana Gal, 28 mai, 2014



Contractul de întreţinere nu a fost reglementat în vechiul Cod civil (VCC) şi nu existau norme dar cu toate acestea, a fost des întâlnit în practică iar doctrina a înlocuit lipsa reglementării. Modificările apărute la nivel economic, politic şi social au determinat necesitatea existenţei unui sistem unitar de reguli care să se aplice contractului de întreţinere. Actualul Cod civil a rezolvat această problemă şi a stabilit criteriile de diferenţiere între acest contract şi alte contracte similare şi îi determină condiţiile de existenţa şi efectele

Definitie

O definitie e data chiar de art 2254 (1)” Prin contractul de întreţinere o parte se obliga sa efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii si îngrijirii pentru o anumita durata. (2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata întretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci întretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului întretinerii.

Durata

Spre deosebire de contractul de rentă viageră a cărui durată este legată de viaţa unei persoane, contractul de întreţinere se poate încheia şi pe o durată determinată. Cu alte cuvinte, caracterul viager este numai de natura, iar nu de esenţa contractului de întreţinere. Legiuitorul a dat dovadă de flexibilitate, dorind să pună la dispoziţia celor interesaţi mai multe posibilităţi, de care aceştia să uzeze în funcţie de interesele lor concrete.

Sub vechea reglementare doctrina considera că întreţinerea are caracter aleatoriu, deoarece părţile nu cunoşteau exact şansele lor de pierdere sau de câştig la  incheierea lui, câştigurile şi pierderile depindeau de un eveniment incert, mai exact durata vieţii întreţinutului. Dacă întreţinutul are o viaţă mai lungă el va fi cel care iese  în câştig, iar în caz contrar întreţinătorul. Spre deosebire de contractul de rentă viageră, în care factorul de risc intra în vigoare doar după 20 de zile de la încheierea contractului, nefiind valabil în cazul în care decesul credirentierului intervine mai devreme (art 1645 C.civ) în cazul întreţinerii factorul de risc subzista chiar de la încheierea contractului.

În actuala reglementare, părţile pot determina perioada întreţinerii:2254(2) “Daca prin contract nu s-a prevazut durata întretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci întretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului întretinerii”, astfel poate avea şi un caracter comutativ deoarece părţile cunosc şansele lor de pierdere şi de câştig.

Dacă este stipulată o întreţinere pe durata vieţii unui terţ iar la momentul încheierii contractului acesta este decedat, atunci contractul este nul. Acelaşi efect e, şi dacă persoana era bolnavă la data încheierii contractului şi a murit în interval de 30 de zile. Acest text putem sa-l interpretăm în sensul că se prezumă lipsa cauzei, deci cu alte cuvinte, că lipseşte elementul aleatoriu.

Obiectul prestatiei

Sub imperiul ambele coduri obiectul prestaţiei întreţinătorului constă în asigurarea tuturor celor necesare traiului întreţinutului pe durata vieţii acestuia şi a-i asigura la data decesului acoperirea cheltuielilor de înmormântare.

Conform VCC, contractul era considerat oneros şi în rare cazuri cu titlu gratuit. În actualul cod, art. 2243 reglementează posibilitatea încheierii contractului de întreţinere, precum şi cel de rentă viageră şi cu titlu gratuit.

Spre deosebire de renta viagera contractul de intretinere este solemn, este obligatorie forma autentica.

Efecte

Dacă mai demult se punea problema dacă părţile pot conveni ca pe parcursul executării contractului să transforme întreţinerea într-o obligaţie de a plăti la anumite termene o sumă de bani egală cu valoarea întreţinerii, actualul cod a rezolvat această problemă prin posibilitatea inlocuirii prestatiilor intretinerii cu renta (o suma de bani). In art. 2261 se prevede posibilitatea înlocuirii întreţinerii cu o sumă de bani iar în alin. (2) instanţa poate majora sau diminua suma de bani care înlocuieşte prestaţia datorită culpei uneia dintre părţi.

 În actualul cod, se prevăd obligaţiile debitorului: datorează prestaţii stabilite în mod echitabil, obligaţie ce se execută zi cu zi, iar dacă întreţinerea e viageră se datorează şi înmormântarea creditorului.(art 2257).

Întreţinerea poate fi constituită în favoarea mai multor persoane conform art 2.245 “Daca nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila în privinta credirentierilor." În lipsa unei stipulaţii contrare, obligatia de întreţinere este indivizibilă, atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor. Executarea integral de către unul dintre debitori este liberatorie şi pentru ceilalţi, aceştia fiind ţinuţi să achite debitorului partea ce revine fiecăruia din datorie.

Deşi are caracter personal, pentru protecţia creditorilor, se prevede că  părtile nu se pot opune acţiunii oblice pentru executarea contractului sau acţiunii în revocarea sa. De asemenea, se prevede că acţiune în rezoluţiune se transmite moştenitorilor.

Rezolutiunea

Rezoluţiunea este reglementată în art. 2251(1): Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa în vederea executarii obligatiei sale ori o diminueaza, având acelaşi regim juridic cu renta viageră şi 2263 cu excepţia al (1) :(2) “Atunci când comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului în conditii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezolutiunea. (3) În cazul prevazut la alin. (2), precum si atunci când se întemeiaza pe neexecutarea fara justificare a obligatiei de întretinere, rezolutiunea nu poate fi pronuntata decât de instanta, dispozitiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.  

La fel ca în VCC, în care rezoluţiunea întemeiată pe art 1020-1021 putea fi doar judiciară, la cererea debitorului sau a creditorului şi în actualul cod conform al (3) nu poate fi pronunţată decât de instanţă. Aceasta este o excepţie de la rezolutiunea unilaterală (art. 1552) care constituie regula în actualul cod.

Rezoluţiunea poate fi cerută de partea interesată: de întreţinut sau de întreţinători. Conform VCC, deşi au existat discuţii privind dreptul la acţiune în rezoluţiune a moştenitorilor jurisprudenţa s-a pronunţat pozitiv. În actualul cod, s-a reglementat această problemă, moştenitorii având acest drept.

Caz special de revocare

O altă noutate adusă de NCC e art.2260 (1) care reglementeaza un caz special de revocare a contractului de către creditor, chiar daca nu există nicio culpa a debitorului întreţinerii.

Astfel, dacă creditorul întreţinerii datorează la rândul lui întreţinere, în temeiul legii, iar prin contractual încheiat, nu mai are mijloacele necesare de a-şi îndeplini obligaţia, atunci contractul de întreţinere e revocabil. De exemplu, un bătrân singur transmite proprietatea unor terenuri agricole în schimbul întreţinerii. Acesta are un fiu cu copii minori, iar ulterior, fiul decedează iar copiii nu au alte rude. În această situaţie se poate cere în instanţă revocarea contractului, arătând că prin efectul contractului s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei de a asigura alimentele nepoţilor săi.

Revocarea poate fi cerută chiar dacă nu există fraudă din partea debitorului întreţinerii si indiferent de momentul încheierii contractului de întreţinere.

Conform al (3) al aceluiaşi articol, instanţa poate dispune din oficiu sau la cerere, cu acordul debitorului întreţinerii, să îl oblige pe acesta să asigure atât alimentele faţă de persoana cu care a contractat cât şi faţă de persoanele faţă de care creditorul are o obligaţie legală de întreţinere, în locul revocării contractului.

 

In concluzie, având in vedere golurile legislative care existau in materia contractului de întreţinere, ţinand seama de aplicarea uneori neuniforma in practica judiciara a dispozitiilor legale, aceste modificari aduse prin Noul Cod civil nu erau doar oportune, ci chiar necesare, in vederea aplicarii mai consecvente a legii.


 

 

 

Related

Obiectul contractului

Obiectul contractului este o noţiune ce apare şi în dreptul roman, persistând până în prezent. Cu toate acestea o parte a doctrinei a considerat că se confundă cu obiectul obligaţiei, probabil din cauză că definiţia codului vechi la art 962 era „obiectul contractului este acela la care părţile sau numai una dintre părţi se obligă”, care a fost inspirat din Codul francez.Deşi definiţia nu se referea la „lucruri”, prevederile sale subsecvente de la art. 963-965 C. civ. aveau în vedere condiţia ca lucrul să fie determinat, fiind enunţate şi lucrurile viitoare ca obiect al contractului.

Mâncarea modificată genetic. Consecinţe şi Beneficii

Ingineria genetică a fost folosită pentru a modifica genele plantelor dar şi a animalelor. Nucleul, centrul celulei, conţine cromozomi cu informaţie genetică. Gena este un segment al cromozomului care în urma modificării va produce o serie schimbări în caracteristicile plantelor şi a animalelor. In ultima perioada s-au combinat gene de la diferite specii: de exemplu, o genă de la o bacterie a fost introdusă în celula porumbului pentru a-l proteja de insecte. În toată lumea, se pune problema etică dacă aceste produse sunt o binecuvântare pentru umanitate sau un blestem.

Brevetul de Inventie. Procedura de brevetare

Invenţia este o creaţie intelectuală ce are ca obiect un produs nou, sau un procedeu nou. Descoperirea ştiinţifică nu trebuie sa fie confundata cu invenţia şi poate fi definită astfel: “recunoaşterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute anterior, dar apte de verificare”.

Dreptul de autor

Drepturile de autor sunt prerogativele morale sau patrimoniale recunoscute de lege autorului unei opere de a o utiliza potrivit aprecierii sale în scopul satisfacerii intereselor personale, nepatrimoniale sau patrimoniale, în limitele prevăzute de lege.

Cauza si forma contractului

Cauza este motivul care determina fiecare parte sa încheie contractul. Cauza este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic. Cauza actului juridic nu se confundă cu consimţământul, o altă condiţie de validitate şi nici cu obiectul acestuia.