Contractul de furnizare

“Contractul de furnizare este contractul prin care o parte, denumită furnizor, se obliga să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obliga să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor” conform art. 1766 din C.civil.

Contractul de furnizare poate fi uşor confundat cu contractul de vânzare, dar acesta are caracteristici proprii.:
-Obiectul este fie livrarea unei cantităţi de bunuri fie prestarea unor servicii.
-Este un contract cu executare succesivă
-Livrarea bunurilor are loc ulterior încheierii contractului
-Furnizorul se poate obliga să presteze anumite servicii necesare pentru furnizarea bunurilor (de exemplu, transportul).

Conform art. 1.771 dispoziţiile prezentului capitol se întregesc, în mod corespunzător, cu dispoziţiile privitoare la contractul de vânzare, în măsura în care nu este prevăzută o reglementare specială pentru contractul de furnizare.

Noţiune
Contractul de furnizare apare ca şi o noutate în Codul Civil, fiind reglementat la art.1766- 1771. În codul comercial erau considerate ca fapte de comerţ, “întreprinderile de furnituri”. Prin contractul de furnitura,” întreprinzătorul în schimbul unui preţ stabilit anticipat, asigura predarea unei cantităţi de bunuri sau prestarea unor servicii la anumite termene succesive.”
Contractul de furnizare nu era reglementat legal până la apariţia noului cod civil şi nu a fost folosit în comerţ, decât în mod excepţional, în cazul energiei electrice, energiei termice şi a gazelor.

Caractere juridice Contractul de furnizare este : 

-contract sinalagmatic (dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi)
-contract cu titlu oneros (se urmăreşte realizarea unui folos patrimonial)
-contract cu executare succesivă
-contract consensual (nu se cere forma scrisă a contractului decât ad probationem )

Condiţiile de validitate a contractului de furnizare
Art. 1179 se aplică şi în cazul contractului de furnizare, condiţiile de validitate fiind:
-capacitatea de a contracta
-consimţământul părţilor
-un obiect determinat şi licit
-o cauză licita şi morală.

Obligaţiile furnizorului
1. Furnizorul trebuie să transfere proprietatea bunurilor.
 Proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar în momentul predării acestora. Beneficiarul are obligaţia să preia bunurile la termenele şi în condiţiile prevăzute în contract.
  Preluarea bunurilor se face prin recepţia de către beneficiar, ocazie cu care se identifica şi se constată cantitatea şi calitatea acestora.
   Când expedierea produselor este în seamă furnizorului, produsele recepţionate sunt socotite predate beneficiarului pe dată predării lor către cărăuş.
2. Furnizorul este obligat să predea bunurile beneficiarului
Dacă există prevederi contractuale în ceea ce priveşte predarea bunurilor, se vor respecta condiţiile stabilite în contract. În cazul în care nu există nicio prevedere contractuală, sunt incidente dispoziţiile art. 1685-1694.

3. Furnizorul trebuie să îl garanteze pe beneficiar contra viciilor bunului.
În acest caz se aplică regulile de la vânzare, conform dispoziţiilor art. 1707-1718

Obligaţiile beneficiarului
1. Beneficiarul este obligat să preia bunurile
Această obligaţie trebuie îndeplinită la termenele şi în condiţiile prevăzute în contract
2.Beneficiarul este obligat să plătească preţul bunurilor sau serviciilor
Preţul datorat de beneficiar este cel prevăzut în contract sau în lege. Dacă în cursul executării contractului se modifica reglementarea legală a preţului sau mecanismului de determinare a acestuia, între părţi va continua să se aplice preţul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit iniţial în contract, dacă legea nu prevede expres contrariul.
Dacă legea prevede expres că preţul sau modalitatea de determinare pe care le stabileşte se va aplica şi contractelor în curs, fiecare dintre părţi poate denunţa contractul în 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile părţile vor aplica preţul stabilit prin contract.[1] 

Subcontractarea
Există subcontractare ori de câte ori produsul său serviciul care face obiectul contractului de furnizare este în fapt furnizat, în tot sau în parte, de către un terţ cu care furnizorul a subcontractat în acest scop.
În prezent, producerea unor bunuri se axează pe specializarea şi cooperarea agenţilor economici.
Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor către o terţă persoană, cu excepţia cazurilor în care contractul are un caracter strict personal sau natura contractului nu permite.
Răspunderea furnizorului principal. Dreptul de regres al acestuia
În cazul subcontractării, executarea contractului de furnizare rămâne sub supravegherea furnizorului şi acesta răspunde faţă de beneficiar pentru calitatea produselor şi a serviciilor furnizate de terţul subcontractant, având însă drept de regres împotriva acestuia.[2]

[1] Stanciu Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, editia III, Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 487-490

[2] Codul civil român

Sursa imagine: http://www.solar-international.net/article/75523-Santerno-wins-155-MW-supply-contract-for-PV-project-in-California.php