Fiducia


Diana Gal Scris de Diana Gal, 19 septembrie, 2014


Main Image

Codul civil care a intrat în vigoare la 1 Octombrie 2011, a reglementat pentru prima dată fiducia, care este o instituţie similară cu trust-ul preluat din dreptul englez. Conform art 773 C.civ., fiducia este : “operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.

Obiectul transferului este: bunul imobil sau mobil, corporal sau incorporal, prezent său viitor.
Fiduciarul dobândeşte posesia, folosinţa şi dispoziţia, dar dreptul său este limitat la o perioadă de maxim 33 de ani de la data încheierii contractului.
Fiducia nu poate fi obiectul unei donaţii în folosul beneficiarului, în caz contrar, contractual ar fi lovit de nulitate absolută.
Fiducia poate să fie stabilită prin lege sau prin contract, şi nu prin testament sau hotărâre judecătorească. În cazul în care este stabilită prin contract, acesta trebuie încheiat în forma autentică, şi intuitu personae.
Părţile fiduciei
Părţile contractului conform art. 776 C.civ. sunt constituitorul şi fiduciarul.
Conform art 778, constituitorul poate desemna un terţ care să îi reprezinte interesele şi să îi exercite drepturile născute din contractul de fiducie.
Beneficiarul poate cere înlocuirea fiduciarului dacă acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele încredinţate. După acceptarea contractului de fiducie, acesta nu mai poate fi modificat, revocat, sau denunţat decât cu acordul beneficiarului.
Fiduciarii pot fi doar instituţiile de credit, companiile de investiţii şi de administrare a investiţiilor,companii de asigurări şi de reasigurări,societăţile de servicii de investiţii financiare, notarii publici şi avocaţii.

Obligaţiile/Drepturile fiduciarilor


-Fiduciarii au dreptul la remuneraţie.

-Contractul de fiducie trebuie să cuprindă condiţiile în care fiduciarul dă socoteală constituitorului cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale. De asemenea, fiduciarul trebuie să dea socoteală, la intervale precizate în contractul de fiducie, beneficiarului şi reprezentantului constituitorului, la cererea acestora.

-In relaţia cu părţile terţe, se prezuma ca fiduciarul are drepturi depline asupra patrimoniului[1]

-Fiduciarul are obligaţia de a înregistra în termen de o lună contractul de fiducie la organul fiscal competent. În caz contrar, contractul va fi nul absolut.
-Fiduciarul are obligaţia de a da socoteală constituitorului, în condiţiile şi termenele stabilite în contract, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.


Înregistrarea fiduciei


Potrivit art. 781, fiducia trebuie să fie înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, pentru a fi opozabila faţă de terţi.
De asemenea, drepturile reale imobiliare şi garanţiile reale imobiliare se înscriu şi în Cartea Funciara. Înscrierea în CF, va avea rol nu numa de opozabilitate ci şi efect constitutiv.
Deschiderea procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului nu afectează masa patrimonială fiduciară.

Răspunderea fiduciarului


Fiduciarul răspunde cu bunurile proprii doar pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare şi administrare, iar pentru actele de dispoziţie se aplică prevederile art. 786 C.civ.
Conform art 786: (1) Bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite, în condiţiile legii, de titularii de creanţe născute în legătură cu aceste bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garanţie reală asupra bunurilor acestuia şi a cărei opozabilitate este dobândită, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmărire poate fi exercitat şi de ceilalţi creditori ai constituitorului, însă numai în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a acţiunii prin care a fost desfiinţat sau a devenit inopozabil, în orice mod, cu efect retroactiv, contractul de fiducie.
(2) Titularii creanţelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială fiduciară nu pot urmări decât aceste bunuri, cu excepţia cazului în care, prin contractul de fiducie, s-a prevăzut obligaţia fiduciarului sau/şi a constituitorului de a răspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. În acest caz, va fi urmărit mai întâi activul masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, dacă este necesar, bunurile fiduciarului sau/şi ale constituitorului, în limită şi în ordinea prevăzute în contractul de fiducie.
Procedura de înlocuire a fiduciarului (fiduciarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile) are caracter exclusiv judiciar, cererea putând fi introdusă de constituitor, reprezentatul acestuia sau de către beneficiar.
Încetarea contractului de fiducie

Contractul de fiducie poate înceta:

-la împlinirea termenului
-realizarea scopului urmărit prin constituirea fiduciei, când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului
-renuntarea beneficiarilor la fiducie
-deschiderea procedurii insolventei împotriva beneficiarului sau, producerea efectelor reorganizării persoanei juridice.[2]

 

sursa imagine: http://www.ideacommerce.it/2012/guide/mi-fido-di-te-trasformare-visitatori-clienti/

[1] F. Giurgea, L. Ralea, Changes to the Romanian Civil Code: Fiducia – the Romanian Concept of Trust, 2011, found at : http://www.lexology.com/library/detail.aspx?g=ce38bb5a-d440-4047-a079-5e87ff886228

[2] Gabriel Boroi, C.Anghelescu, B.Nazat, Curs de drept civil. Drepturi reale principale, Hamangiu, 2013, Bucuresti, p. 163-172

Related

Obiectul contractului

Obiectul contractului este o noţiune ce apare şi în dreptul roman, persistând până în prezent. Cu toate acestea o parte a doctrinei a considerat că se confundă cu obiectul obligaţiei, probabil din cauză că definiţia codului vechi la art 962 era „obiectul contractului este acela la care părţile sau numai una dintre părţi se obligă”, care a fost inspirat din Codul francez.Deşi definiţia nu se referea la „lucruri”, prevederile sale subsecvente de la art. 963-965 C. civ. aveau în vedere condiţia ca lucrul să fie determinat, fiind enunţate şi lucrurile viitoare ca obiect al contractului.

Mâncarea modificată genetic. Consecinţe şi Beneficii

Ingineria genetică a fost folosită pentru a modifica genele plantelor dar şi a animalelor. Nucleul, centrul celulei, conţine cromozomi cu informaţie genetică. Gena este un segment al cromozomului care în urma modificării va produce o serie schimbări în caracteristicile plantelor şi a animalelor. In ultima perioada s-au combinat gene de la diferite specii: de exemplu, o genă de la o bacterie a fost introdusă în celula porumbului pentru a-l proteja de insecte. În toată lumea, se pune problema etică dacă aceste produse sunt o binecuvântare pentru umanitate sau un blestem.

Brevetul de Inventie. Procedura de brevetare

Invenţia este o creaţie intelectuală ce are ca obiect un produs nou, sau un procedeu nou. Descoperirea ştiinţifică nu trebuie sa fie confundata cu invenţia şi poate fi definită astfel: “recunoaşterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute anterior, dar apte de verificare”.

Dreptul de autor

Drepturile de autor sunt prerogativele morale sau patrimoniale recunoscute de lege autorului unei opere de a o utiliza potrivit aprecierii sale în scopul satisfacerii intereselor personale, nepatrimoniale sau patrimoniale, în limitele prevăzute de lege.

Cauza si forma contractului

Cauza este motivul care determina fiecare parte sa încheie contractul. Cauza este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic. Cauza actului juridic nu se confundă cu consimţământul, o altă condiţie de validitate şi nici cu obiectul acestuia.