Leziunea contractului

Leziunea a apărut ca o măsură de protecţie a părţii slabe în contract, datorită inferiorităţii economice, informaţionale sau juridice. Oricine poate încheia un act lezionar, chiar şi profesioniştii. Leziunea este un viciu de consimţământ, care poate fi invocat de orice persoană lezată, datorită disproporţiei dintre prestaţii.

Conform art. 1204 C.civ, consimţământul parţilor trebuie să respecte următoare condiţii: să fie serios, exprimat în cunoştinţă de cauză şi să fie liber, adică neviciat. Conform art 1206 C.civ., consimţământul nu e liber exprimat când este dat din eroare, dol sau smuls prin violenţă. De asemenea, este viciat în caz de leziune.

Definitie

Leziunea este un prejudiciu cauzat patrimoniului unei persoane, o pagubă ce rezulta din disproporţia intre prestaţiile părţilor contractante. Conform art. 1221 C.civ, există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii.

În doctrina anterioară Codului civil, au fost formulate două teorii despre leziune:una obiectivă şi una subiectivă.
Conform teoriei subiective, leziunea nu reprezintă un viciu de consimţământ, ci este consecinţa unui viciu de consimţământ. Persoana care încheie un act juridic lezionar, ori este în eroare,ori este cosntransa, ori dacă nu se afla în aceste situaţii se considera că a dorit să facă o liberalitate. Leziunea poate fi invocate de orice persoană prejudiciată prin încheierea unui act lezionar.

Conform noii legislaţii, leziunea este utilizată conform teoriei obiective. Această teorie defineşte leziunea, ca prejudicial material cauzat de disproporţia dintre prestaţii, indiferent de împrejurările care au cauzat disproporţia. Actul astfel încheiat este lipsit de cauză şi este lovit de nulitate relativă.

Regim juridic

În actualul cod civil, leziunea este reglementată la art. 1221-1224, şi este un viciu de consimţământ general, putând fi invocate atât de minori cât şi de majori.
Leziunea are un regim juridic distinct pentru majorii lezaţi şi pentru minorii lezaţi.

În cazul majorilor, nu este suficientă disproporţia dintre prestaţii ci aceasta trebuie să fie consecinţa unei situaţii speciale(exploatarea stării de vulnerabilitate).

Condiţiile existenţei leziunii:

-actul să fie bilateral, oneros,comutativ
-disproportia să fie consecinţa lipsei de experienţă, a lipsei de cunoştinţă de pe urma căreia s-a profitat
-diferenta dintre prestaţii să existe la momentul încheierii actului, altfel fiind impreviziune (pe parcursul executării)

În cazul minorilor, nu trebuie îndeplinită condiţia profitării de pe urma lipsei de experienţă, se subînţelege că un minor este lipsit de cunoştinţe şi experienţă, şi în consecinţă este suficient să se dovedească disproporţia dintre prestaţii.

Conform art. 1221 (3) Leziunea poate exista şi atunci când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor.

Condiţiile pentru existenta leziunii în cazul minorilor:

-minorul să aibă peste 14 ani, deoarece altfel poate cere anularea contractului, pentru incapacitate
-actul juridic, să fie un act de administrare; dacă ar fi un act de dispoziţie, fără acordul părinţilor,aceste act ar fi lovit de nulitate relativă
-actul să fie încheiat fără încuviinţare(parinti, autoritate tutelara)
-actul să fie bilateral, oneros şi comutativ
-leziunea să existe în momentul încheierii actului

Sancţiunea leziunii e prevăzută de art. 1222:

(1) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită.
(2) Cu excepţia cazului prevăzut de Art. 1221 alin. (3), acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată. Disproporţia trebuie să subziste până la data cererii de anulare.
(3) În toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii.
Ultimul alineat se referă la adaptarea contractului, măsura preferabilă, dar se considera că instanţa nu ar avea competenta de a trece peste voinţa părţii lezate dacă aceasta doreşte acţiunea în anulare şi nu menţinerea contractului.

Adaptarea contractului se referă la menţinerea raportului contractual, la validitatea şi executarea contractului. În cazul leziunii, adaptarea se referă la echilibrarea prestaţiilor, fie prin reducerea obligaţiilor unei părţi, fie prin mărirea acestora.[1][2][3]

[1] A se vedea, Carmen Ungureanu, Reflectii privind leziunea, Viciu de consimtamant, in statornicirea codului civil, Revista Dreptul, nr. 10/2012, p.25-32

 [2] Codul civil

 [3] A se vedea, L.Rolland, Les principes d' UNIDROIT et le Code civil du Quebec: variations et mutations, Revue Juridique Themis, Quebec, 2002,