Infractiunile informatice(Cybercrime)- o prioritate a UE in 2014


Diana Gal Scris de Diana Gal, 27 iunie, 2014


Main Image

In 2014, pentru UE a devenit o prioritate pe lista de strategii de securitate, lupta cu infracţiunile informatice, care au loc în toată lumea. Oricine poate comite o infracţiune cibernetică, la mii de kilometri distanţă, doar prin conectarea la un computer. Accesul la informaţii nu mai are graniţe, dar în acelaşi timp, a crescut şi numărul de noi infracţiuni informatice la nivel internaţional. Pericolul e atât la nivelul securităţii statelor cât şi al drepturilor cetăţenilor. Grupurile organizate de infractori exploatează aceasta eră a internetului pentru a fura bani, informaţii,secrete de serviciu sau pentru a distruge documente. Consecinţele cele mai grave sunt distrugerea infrastructurii prin afectarea sistemului de sănătate, siguranţă, securitate, guvernamental, de care societatea depinde.

Poziţia UE faţa de infracţiunile informatice (Cybercrime)

Primul instrument global pentru protejarea sistemelor informatice a fost Convenţia de la Budapesta din 2001 promovată de Consiliul European. 

În perioada 2014- 2017 Cybercrime este considerată ca fiind o prioritate a UE în lupta împotriva grupurilor organizate. Toate statele membre vor fi evaluate până la sfârşitul anului 2014.
La nivel legislativ, s-au luat măsuri prin adoptarea de directive, cum ar fi Directiva împotriva atacurilor sistemelor informatice din 2013 care trebuie să fie transpusa în Dreptul naţional până la 4 Septembrie 2015.

Avantajul acestei directive, e cooperarea îmbunătăţită la nivelul statelor membre, intre instituţiile UE (Eurojust, Europol, European Cybercrime Centre). Statele membre trebuie să răspundă în termen de 8 ore la cererile urgente care au legătură cu un atac informatic.

Se doreşte uniformizarea legislaţiei la nivel European, prin adoptarea de către fiecare stat a reglementărilor europene şi prin moficarea dreptului intern.
Dreptul trebuie să se adapteze şi să ţină pasul cu noile schimbări din tehnologie.

În România exista prevederi legale, care reglementează faptele care au legătură cu sistemele informatice. O reglementare importantă ar fi Legea nr 365/2002 privind comerţul electronic şi reglementările din Codul penal (Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice).

Tipurile de infractiuni informatice (art.360-366 Cod Penal)

I.Accesul fără drept la un sistem informatic este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni sau 3 ani sau amendă. Un exemplu ar fi, utilizarea unui computer fără consimţământul proprietarului, chiar accidental. Formele agravate ale infracţiunii sunt : 
1.Accesul fără drept, săvârșit în scopul obținerii de date informatice
2.Dacă faptul a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, adică accesul prin încălcarea măsurilor de securitate care necesita cunoştinţe tehnice şi este mai greu de adus la îndeplinire.

II. Interceptarea fără drept, de date 
Art. 361 reglementează: (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. 
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conține date informatice care nu sunt publice.
Un exemplu de fapta, ar fi citirea de către şef a email-urilor trimise prin sistemul email al companiei, sau fapta hackerilor care fură identitatea victimelor pentru a trimite mesaje în numele lor.

III.Alterarea integrităţii datelor informatice
Fapta de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, conform art 362 C.pen.
Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, conform art 364 C.pen.
Restricţionare a accesului se referă la dispariţia datelor, dar fără a fi şterse.
Datele nu mai sunt accesibile persoanelor şi acestea nu se mai pot folosi de ele.

IV.Perturbarea funcţionarii sistemelor informatice
Art. 363 - Fapta de a perturba grav, fără drept, funcționarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ștergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricționarea accesului la date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

V.Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziție sub orice formă: 
a. dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364; 
b. parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 
(2) - Deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, conform art. 365 C.pen.

Legiuitorul vrea să pedepsească şi pe cel care deşi nu are nici o contribuţie la crearea dispozitivului sau programului informatic, îl importă, îl distribuie ori îl pune la dispoziţia persoanei care acţionează în mod nemijlocit asupra sistemului informatic.
Sunt sancţionate şi producerea, vânzarea, importul, distribuirea ori punerea la dispoziţia persoanelor neautorizate a parolelor, codurilor de acces sau oricăror alte date informatice.

Tentativa se pedepseşte în cazul tuturor infracţiunilor.

 

imagesource:http://www.postonline.co.uk

 

Related

Obiectul contractului

Obiectul contractului este o noţiune ce apare şi în dreptul roman, persistând până în prezent. Cu toate acestea o parte a doctrinei a considerat că se confundă cu obiectul obligaţiei, probabil din cauză că definiţia codului vechi la art 962 era „obiectul contractului este acela la care părţile sau numai una dintre părţi se obligă”, care a fost inspirat din Codul francez.Deşi definiţia nu se referea la „lucruri”, prevederile sale subsecvente de la art. 963-965 C. civ. aveau în vedere condiţia ca lucrul să fie determinat, fiind enunţate şi lucrurile viitoare ca obiect al contractului.

Mâncarea modificată genetic. Consecinţe şi Beneficii

Ingineria genetică a fost folosită pentru a modifica genele plantelor dar şi a animalelor. Nucleul, centrul celulei, conţine cromozomi cu informaţie genetică. Gena este un segment al cromozomului care în urma modificării va produce o serie schimbări în caracteristicile plantelor şi a animalelor. In ultima perioada s-au combinat gene de la diferite specii: de exemplu, o genă de la o bacterie a fost introdusă în celula porumbului pentru a-l proteja de insecte. În toată lumea, se pune problema etică dacă aceste produse sunt o binecuvântare pentru umanitate sau un blestem.

Brevetul de Inventie. Procedura de brevetare

Invenţia este o creaţie intelectuală ce are ca obiect un produs nou, sau un procedeu nou. Descoperirea ştiinţifică nu trebuie sa fie confundata cu invenţia şi poate fi definită astfel: “recunoaşterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute anterior, dar apte de verificare”.

Dreptul de autor

Drepturile de autor sunt prerogativele morale sau patrimoniale recunoscute de lege autorului unei opere de a o utiliza potrivit aprecierii sale în scopul satisfacerii intereselor personale, nepatrimoniale sau patrimoniale, în limitele prevăzute de lege.

Cauza si forma contractului

Cauza este motivul care determina fiecare parte sa încheie contractul. Cauza este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic. Cauza actului juridic nu se confundă cu consimţământul, o altă condiţie de validitate şi nici cu obiectul acestuia.